În multe locuri din Sfintele Scripturi vedem că Satana lovește pe om cu felurite boli. Aceasta ne-o arată suferințele dreptului Iov, pe care diavolul l-a lovit cu răni de la cap până la picioare. Ne-o arată sufocarea lui Saul de duhul cel viclean, pe care o potolea David, cântând din alăută. Ne-o arată surzenia omului vindecat de Iisus Hristos. Ne-o arată, în fine, și istorisirea Evangheliei de astăzi, din care vedem că femeia cea gârbovă fusese legată de Satana optsprezece ani. Cum a fost vindecată această femeie și convorbirea pe care a avut-o, cu prilejul acesta Domnul Iisus cu mai marele sinagogii, ne-o povestește Sfânta Evanghelie ce s-a citit astăzi, spunându-ne că,
„Odată, într-o zi de sâmbătă, Iisus învăța într-o sinagogă“. (Luca 13, 10)
În fiecare săptămână, iudeii se adunau sâmbăta în sinagogile lor, unde citeau dumnezeiasca Scriptură, pe care o tâlcuiau înțelepții și învățătorii lor. Deci, într-una din aceste sinagogi, venind Iisus Hristos într-o sâmbătă, învăța, tâlcuind cuvintele dumnezeieștii Scripturi și arătând taina întrupării Sale, cum a făcut, bunăoară, atunci când a intrat în sinagoga din Nazaret, unde I s-a dat cartea proorocului Isaia (Luca 4, 17). Pe când învăța,
„Iată o femeie, care avea de optsprezece ani un duh de slăbiciune și era gârbovă și nu putea să se țină dreaptă, cu nici un preț“. (Luca 13, 11)
Femeia neputincioasă era de neam evreiesc și, ca o credincioasă, venise și ea sâmbăta la sinagogă, ca să asculte citirea și tâlcuirea dumnezeieștii Scripturi. Evanghelistul n-a zis despre dânsa că era bolnavă, sau că era neputincioasă, ci că avea un duh de slăbiciune, ca să arate că un duh necurat, adică Satana, o chinuia pe dânsa cu această slăbiciune, de optsprezece ani. Iar slăbiciunea ei o făcea gârbovă, adică o aplecase cu capul în jos, atât de tare, încât nu putea nicidecum să-și ridice capul în sus și să vadă cerul. Era chipul omului înțepenit prin lucrarea diavolului, care caută totdeauna la lucrurile cele deșarte și niciodată nu-și poate ridica ochii la cer și nici nu poate gândi la Dumnezeu, la Judecată, sau la viața ce va să fie.
„Ci văzând-o Iisus, a chemat-o la Sine și i-a zis: femeie, ești dezlegată de neputința ta! și și-a pus mâinile asupra ei și îndată s-a îndreptat și a început să preamărească pe Dumnezeu“. (Luca 13, 12-13)
Nici femeia bolnavă, nici altcineva nu s-a rugat și nici n-a mijlocit pentru vindecarea ei ci, Mântuitorul singur, văzând-o suferind, I s-a făcut milă de ea și chemând-o, a vindecat-o de neputința ei, dându-ne, pildă, ca și noi, când vedem pe cei ce au trebuință de ajutorul nostru, să nu așteptăm mijlociri și rugăminți, ci de bună voie milostivindu-ne, să-i ajutăm și să le facem bine. Și, fiindcă neputința femeii nu era o neputință firească, ca lepra, dropica, orbirea, surzenia și alte neputințe câte a vindecat Iisus, ci era o legătură a Satanei, pentru aceasta El a zis; „Ești dezlegată de neputința ta!“, adică de legătura Satanei. Zicând acestea, a pus asupra ei preacuratele Sale mini, ca să arate prin aceasta puterea cuvântului Său și harul cel făcător de minuni al dumnezeieștilor Sale mâini. Iar femeia, eliberată îndată de legătura Satanei și îndreptată, a început să preamărească pe Dumnezeu, Binefăcătorul și Stăpânul ei.
„Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se foarte că Iisus a tămăduit sâmbăta, a luat cuvântul și a grăit mulțimii: șase zile sunt întru care se cuvine a lucra; venind deci întru acestea, făceți-vă sănătoși; dar nu în ziua sâmbetei“. (Luca 13, 14)
Invidia, nu râvna sa pentru Lege, îl întărită pe mai marele sinagogii spre mânie, pentru că legea lui Dumnezeu a rânduit oprirea mâinilor de la orice lucrare sâmbăta, dar nu și oprirea de la o vindecare, prin Cuvântul cel făcător de minuni. Mai-marele sinagogii însă, ca un fățarnic, își acoperă invidia prin râvnă și se arată pe sine foarte râvnitor. Cu buzele apără legea lui Dumnezeu, care poruncește încetarea oricărei lucrări în ziua sâmbetei, iar cu inima și cu mintea osândește minunea și pe Făcătorul minunii. Pe dinafară se arată râvnitor și drept, iar pe dinăuntru este plin de invidie și de nedreptate. Totodată, el este cuprins de frică și de vicleșug. Nu îndrăznește să osândească pe față minunea și nici măcar să grăiască cu Iisus Hristos, Care este de față, ci întorcându-se către mulțimea credincioșilor săi, ca un viclean, își întinde către dânșii cuvântul, zicând: Șase zile ale săptămânii sunt rânduite de Lege pentru săvârșirea oricărei lucrări, deci când vă îmbolnăviți, în aceste șase zile veniți la doctori ca să vă vindecați de bolile voastre, iar nu sâmbăta, care este zi de praznic și de nelucrare.
„Iar Domnul i-a răspuns și a zis: Fățarnice! fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul lui, sau asinul, de la iesle și nu-l duce să-l adape? Iar această femeie, care este fiica lui Avraam și pe care a legat-o satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei, în ziua sâmbetei“? (Luca 13, 15-16)
Cu cuviință dumnezeiască a mustrat Domnul, prin răspunsul Său, fățărnicia mai-marelui sinagogii. Fățarnice, a zis Iisus, fiecare dintre voi, iudeii, își dezleagă sâmbăta de la iesle, dobitocul, boul sau asinul, și ducându-l la apă îl adapă, pentru că Legea nu oprește aceasta. Iar tu osândești ca și cum ar fi o fărădelege, dezlegarea acestei femei din legătura cea îndelungată a Satanei, cu boală grea de optsprezece ani, cu toate că ea este o făptură cuvântătoare și fiica lui Avraam, și poruncești și înveți mulțimea, ca să nu-și vindece neputințele în ziua sâmbetei? A numit-o pe ea fiica lui Avraam, ca să arate că era credincioasă și temătoare de Dumnezeu și că numai lui Dumnezeu îi slujea. Pentru aceasta, cu atotștiința Sa dumnezeiască, o și găsise vrednică de dezlegarea ei din legătura Satanei.
„La asemenea cuvinte ale Lui, toți potrivnicii Lui se simțeau rușinați, iar norodul întreg se bucura de toate faptele mărețe, săvârșite de El“. (Luca 13, 17)
Neputând grăi nimic împotriva unor asemenea dumnezeiești cuvinte, cei potrivnici s-au rușinat și au tăcut, iar toată mulțimea norodului care era lipsită de invidie, nu mai lua în seamă cuvintele mai-marelui sinagogii, ci se bucura de minunile cele slăvite și luminate, săvârșite de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Categories: Articole