Fiul Însuși al lui Dumnezeu, care este veşnic, invizibil, incomprehensibil, spiritual, principiu născut din principiu, lumină din lumină, izvorul vieții și al nemuririi, amprentă fidelă a primului model, sigiliu neschimbat, imagine întru totul asemenea Tatălui, scopul și cuvântul acestuia, se îndreaptă spre propria Sa imagine. Îşi ia un trup, ca să mântuiască trupul, ṣi se unește cu un suflet rațional, ca să mântuiască sufletul meu; vrea să-l purifice pe cel cu care s-a făcut asemenea și se face întru toate asemenea nouă, afară de păcat. A fost zămislit din Fecioară, purificată deja de Duhul Sfânt în sufletul și în trupul ei, pentru că se cuvenea să fie cinstită și naşterea, dar şì mai mult să fie cinstită fecioria. El se prezintă ca Dumnezeu întrupat, formând o singură ființă din două principii opuse, trupul și spiritul. Spiritul dădea dumnezeirea, trupul era îndumnezeit. El, care  îmbogățește pe alții, se face sărac, căci primeşte sărăcia naturii mele omenești, ca eu să mă îmbogătesc cu dumnezeirea Lui. El, care este plinătatea, se goleşte pe Sine de slava Sa pentru un scurt timp, ca eu să fiu părtaş la plinătatea Sa. Ce bogăție nemăsurată a bunătății divine! Ce mare mister pentru mine! Eu am primit imaginea, dar nu am păstrat-o. Cuvântul şi-a asumat natura mea, ca să mântuuască imaginea și să facă trupul nemuritor! Se uneşte cu noi printr-o a doua unire, mult mai minunată decât prima. Se cuvenea ca omul să fie sfințit de un Dumnezeu făcut om, pentru ca, după ce îI va fi învins cu putere pe tiranul nostru, să ne elibereze și să ne ducă la El, prin mijlocirea Fiului, spre slava Tatălui. Astfel, Fiul se arată în toate ascultător față de El, pentru a împlini planul Său de mântuire. Acest bun Păstor a venit să caute oaia pierdută, dându-şi viața pentru oile Sale, pe munții şi pe dealurile unde aducea sacrificii. A găsit-o pe cea care se rătăcise, a pus-o pe umerii Săi care au dus și lemnul crucii ṣi, după ce a luat-o, a condus-o la viața de sus. Această lumină strălucitoare a Cuvântului este precedată de lampa care arde şi luminează, de vocea celui care strigă în pustiu, Mirele de prietenul Mirelui, cel care pregăteşte Domnului un popor ales, purificându-L cu apă în vederea Duhului. -Ca să trăim, am avut nevoie de un Dumnezeu care să se Întrupeze și să rămână. Am murit împreună cu El, ca să fim purificati; morți împreună cu el, vom învia împreună cu El; înviați împreună cu El, vom fi slăviți împreună cu El. (Sf Grigorie Teologul)

Categories: Articole