Să ne aţintim privirea asupra sângelui lui Hristos, pentru a înțelege cât este de preţios în fața lui Dumnezeu, Tatăl Său: a fost vărsat pentru mântuirea noastră și a adus lumii întregi harul pocăinței. 

Să străbatem cu mintea toate epocile lumii și să vedem că în fiecare generație, Domnul a acordat mod și timp pentru pocăință tuturor celor care au fost dispuși să se întoarcă la El. Noe a fost vestitorul pocăinței, iar cei care l-au ascultat au fost salvaţi. Iona a predicat ninivitenilor distrugerea, și aceştia, făcând pocăință pentru păcate, L-au făcut pe Dumnezeu să se îndure de ei, prin rugăciuni, și au dobândit mântuirea, deși nu aparţineau poporului lui Dumnezeu. 

Nu au lipsit niciodată slujitori al harului divin care, inspirați de Duhul Sfânt, să predice pocăinţa. Însuşi Stăpânul tuturor lucrurilor a vorbit despre pocăință, angajându-Se cu jurământ: „Viu sunt Eu, spune Domnul, nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă”. Şi adaugă acele cuvinte pline de bunătate: „Casa lui Israel, îndepărtează-te de păcatele tale. Spune fiilor poporului meu: Chiar dacă păcatele voastre ar ajunge de la pământ să atingă cerul, dacă ar fi mai roşii decât carminul şi mai negre decât păcura, este suficient să vă întoarceţi din toată inima şi să mă numiţi Tată, și Eu vă voi trata ca pe un popor sfânt şi voi asculta rugăciunea voastră (cf. Ez 33,11; Os 14,2; Is 1,18 etc.). 

Voind să-i facă pe cei pe care îi iubește să se bucure de bunurile convertirii, El a pus ca sigiliu al cuvântului Său voinţa Sa atotputernică. 

De aceea, să ascultăm de voinţa Sa minunată și glorioasă. Să ne prosternăm înaintea Domnului, implorându-L să fie milostiv și binevoitor. Să ne convertim cu sinceritate la iubirea Sa. Să respingem orice faptă rea, orice fel de neînțelegere și gelozie care duce la moarte. Să fim deci umili cu duhul, fraților, și, lăsând la o parte orice lăudăroșenie, mândrie și mânie, să punem în practică ceea ce este scris. Căci Duhul Sfânt spune: „Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa, nici cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat cu bogăția sa, iar cel care vrea să se laude, în Domnul să se laude, căutându-l și practicând dreptul și dreptatea (cf. ler 9,23-24, I Cor 1,31 etc.). Să ne amintim, mai ales, de cuvintele Domnului Iisus atunci când îndemna la blândeţe și la răbdare. 

De fapt, aşa a spus: Fiți milostivi, ca să obţineţi milă; iertați, Ca să vi se ierte; așa cum veți face altora, așa vi se va face și vouă; dați și vi se va da; nu judecați și nu veți fi judecaţi; fiți binevoitori și veți afla bunăvoința; cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă (cf. Mt 5,7; 6,14; 7,12. 12 etc.), 

Să fim statornici în acest precept și în aceste porunci, ca să putem umbla, cu toată umilinţa, în ascultarea faţă de sfintele Sale sfaturi. Căci Sfânta Scriptură spune: Asupra cui se va așeza privirea Mea, dacă nu asupra celui care este umil şi paşnic şi se teme de cuvintele Mele ? (ct. Is 66,2). 

De aceea, trăind evenimente mari şi însemnate, să alergăm spre scopul păcii, pregătit pentru noi încă de la început și să ne fixăm privirea către Tatăl și Creatorul întregii lumi, aspirând cu tărie la minunatele și îmbelșugatele daruri şi binefaceri ale păcii Sale. (Sf Clement Romanul)

Categories: Articole