Fraţilor preaiubiţi, preceptele evanghelice nu sunt altceva decât învățături divine, fundamente care edifică speranţa, piloni care întăresc credința, alimente care hrănesc inima, timone care conduc pe cale, ajutoare pentru a obține mântuirea, ele instruiesc minţile docile ale credincioșilor aici, pe pământ, și îi conduc la împărățiile cereşti. 

    Dumnezeu a voit ca multe lucruri să fie spuse și ascultate prin profeţi, slujitorii Săi; dar cu mult mai sublime sunt realităţile pe care le comunică prin Fiul său. Sunt cu mult mai mari lucrurile pe care Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost prezent în profeți, le proclamă acum cu propria voce, adică fără a mai porunci să I se pregătească drumul pe care vine, ci venind El Însuși, deschizându-ne și arătându-ne drumul care trebuie urmat. Astfel, în timp ce înainte rătăceam, nesocotiți și orbi, în întunericul morții, acum, luminaţi de lumina harului, putem să mergem pe calea vieţii, călăuziți și conduși de Domnul. 

   EI, printre sfaturile sale mântuitoare și preceptele divine, cu care a venit în ajutorul poporului Său pentru mântuire, a dat și norma rugăciunii, ne-a sugerat și ne-a învăţat ce anume trebuie să cerem. Cel care a dat viaţa ne-a învăţat și să ne rugăm, cu aceeași bunătate cu care a binevoit să ne dea și să ne ofere toate celelalte, şi aceasta pentru ca noi, vorbind Tatălui cu implorarea și rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Fiul, să fim ascultați mai ușor.

    EI a prezis deja că va veni ceasul în care adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr și a împlinit promisiunea, pentru că noi, primind duhul și adevărul prin sfințirea pe care ne-a dat-o, să-L adorăm cu adevărat şi în mod spiritual în harul darului Său. 

   De fapt, care rugăciune poate să fie mai spirituală decât aceea care ne-a fost dată de Hristos, de către care ne-a fost trimis şi Duhul Sfânt? Care rugăciune făcută Tatălui poate să fie mai adevărată decât aceea care a fost rostită de gura Fiului, care este adevărul? A ne ruga altfel decât ne-a învăţat El nu ar fi numai ignoranță, ci şi păcat, deoarece El Însuși a afirmat: Voi nesocotiţi porunca lui Dumnezeu ca să stabiliți traditia voastră ( Mc 7,9). 

     Așadar, fraţilor preaiubiţi, să ne rugăm așa cum ne-a învățat Dumnezeu, învățătorul nostru. Este un mod prietenesc și familiar a ne ruga lui Dumnezeu cu cuvintele Sale, a înălța la urechile Sale rugăciunea lui Hristos. 

    Să recunoască Tatăl cuvintele Fiului Său atunci când ne rugăm; El care locuiește înlăuntrul inimii noastre, să fie și glasul nostru. Deoarece este avocatul nostru la Tatăl, să folosim cuvintele avocatului nostru atunci când, ca niște păcătoși, Îl implorăm pentru păcatele noastre. Dacă El a spus că orice vom cere de la Tatăl în numele Său ni se va da ( In 16,23), vom obţine mai sigur tot ceea ce cerem în numele lui Hristos, dacă vom cere cu rugăciunea Sa. (Sf Ciprian)

Categories: Articole