Unul este Dumnezeu care le-a creat și le-a orânduit pe toate prin Cuvânt și Înțelepciune.
Și acesta este Cuvântul Său, Domnul nostru Iisus Hris­tos, care, în timpurile de pe urmă, s-a făcut om printre oameni, pentru a uni sfârșitul cu începutul, adică pe om cu Dumnezeu.
Iată de ce profeții, primind de la același Cuvânt ha­risma profeției, au predicat venirea Sa după trup, prin care s-a realizat unirea și comuniunea dintre Dumnezeu și om, după cum i-a plăcut Tatălui. Încă de la început, Cuvântul lui Dumnezeu a vestit că Dumnezeu va fi văzut de oameni, că va trăi și va vorbi cu ei pe pământ, că se va apropia de lucrarea Sa pentru a o mântui, că se va lăsa atins de ea ca să ne elibereze de mâna tuturor acelora care ne urăsc (Lc 1,71), adică de orice duh al încăl­cării, și ca să-I slujim fără teamă, în sfințenie și drep­tate înaintea Lui în toate zilele vieții noastre (Lc 1,74-75), pentru ca, unit cu Duhul lui Dumnezeu, omul să intre în slava Tatălui.
Profeții au vestit deci că Dumnezeu va fi văzut de oameni, așa cum a spus și Domnul: Fericiți cei cu inima curată, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5,8).
Desigur, după măreția și slava Sa inefabilă, nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu și să fie viu (Ex 33,20), căci Tatăl nu poate fi cuprins; însă, după iubirea, bunătatea și puterea Sa, El le oferă celor care Îl iu­besc privilegiul de a-l vedea pe Dumnezeu, și aceasta este ceea ce prevesteau profeții, pentru că ceea ce este impo­sibil la oameni este cu putință la Dumnezeu (Lc 18,27).
Astfel, cu propriile sale forțe, omul nu-L va vedea pe Dumnezeu, însă El, dacă vrea, va fi văzut de oamenii pe care El îi vrea, când vrea și cum vrea, căci Dumnezeu le poate face pe toate: a fost văzut odinioară prin Duhul conform modului profetic, a fost văzut apoi prin Fiul conform modului înfierii și va fi văzut în împărăția ceru­rilor conform modului paternității, căci Duhul pregă­tește dinainte omul pentru Fiul lui Dumnezeu, Fiul îl conduce la Tatăl și Tatăl îi dă incoruptibilitatea în viața veșnică, ce rezultă pentru fiecare din vederea lui Dumnezeu.
Căci, așa cum cei care văd lumina sunt în lumină și participă la strălucirea ei, la fel, cei care îl văd pe Dum­nezeu sunt în Dumnezeu și participă la strălucirea Sa. Strălucirea lui Dumnezeu dă viață: cei care Îl văd pe Dumnezeu primesc, așadar, viața sa. (Sf Irineu)

Categories: Articole