Enchiridion patristicum. Rusaliile (II)

 Hristos își împlinise misiunea Sa pe pământ și pentru noi sosise de acum momentul de a intra în comuniune cu natura Cuvântului, adică de a trece de la viaţa naturală de dinainte la cea care depășește existenta umană. Dar la acest lucru nu puteam ajunge decât devenind părtași ai Duhului Sfânt. Timpul cel mai potrivit pentru trimiterea Duhului și pentru venirea Sa asupra noastră era acela care a urmat după înălţarea lui Hristos la cer. 

 Într-adevăr, atât timp cât Hristos încă trăia cu trupul său împreună cu frații, după părerea mea, El Însuși le împărțea tot binele. Însă când a sosit momentul stabilit de a urca la Tatăl ceresc, era necesar ca El să fie prezent în mijlocul celor care îl urmau prin Duh și să locuiască prin credință în inimile noastre, pentru ca, avându-l în noi, să putem spune cu încredere: „Abba, Părinte” și să practicăm cu ușurință orice virtute; de asemenea, să fim aflați puternici și invincibili împotriva curselor diavolului și a atacurilor oamenilor, din moment ce îl aveam pe Duhul Sfânt atotputernic. 

Într-adevăr, este ușor de demonstrat cu mărturii atât din Vechiul, cât și din Noul Testament că Duhul îi transformă într-o altă natură pe cei în care locuiește și îi reînnoiește în viaţa lor. 

Samuel, inspirat, adresând cuvântul lui Saul, spune: „Atunci va veni peste tine Duhul Domnului şi vei prooroci şi tu cu ei şi te vei face alt om.” (1 Regi 10, 6). Apoi, sfântul Pavel spune: „noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului”. (2 Cor 3,18). 

Vezi cum Duhul, pentru a spune așa, îi transformă într-o altă imagine pe cei în care locuiește? Într-adevăr, El poartă cu ușurință de la gustul lucrurilor pământești la cel al unicelor lucruri cerești și de la o timiditate slabă la o tărie de suflet plină de curaj și de mare generozitate. Ucenicii erau așa de dispuși și aşa de întăriți în suflet de Duhul Sfânt încât nu erau deloc învinşi de asalturile persecutorilor, ci erau uniţi puternic cu iubirea lui Hristos. 

Aşadar, este adevărat ceea ce spune Mântuitorul: „Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi” ( In 16,7). Într-adevăr, acela era timpul în care trebuia să coboare Duhul Sfânt. (Sf Chiril al Alexandriei)

 

 

0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...