Cine este acel om care, auzind de numele care i se dau Duhului Sfânt, nu se înalță cu sufletul și nu-și ridică gândul la natura supremă a lui Dumnezeu ? Într-adevăr, a fost numit Duh al lui Dumnezeu şi Duh al adevărului, care purcede din Tatăl: Duh puternic, Duh drept, Duh creator. Duh Sfânt este numele care i se potriveşte mai mult și care îi este propriu. 

Tot ceea ce are un caracter sacru derivă de la El. De El au nevoie ființele care au viaţă și, ca şi cum ar fi irigate de roua Sa, primesc vigoare și sprijin în existenţa și acțiunea lor în vederea scopului natural pentru care au fost făcute. 

El este izvor de sfințire și lumină inteligibilă. Se oferă fiecărei creaturi raționale pe Sine Însuşi și, împreună cu Sine, oferă lumină și ajutor pentru căutarea adevărului. 

Inaccesibil prin natură, El poate să fie perceput prin bunătatea Sa. Toate le umple cu puterea Sa, dar se manifestă numai celor care sunt vrednici. Totuşi, El nu li se dă în măsură egală, ci se dăruiește în raport cu intensitatea credinței. 

Simplu în esenţă și multiplu în puteri, El este prezent în fiecare în totalitatea Sa şi este pretutindeni în același timp şi în întregime. Totuși se devine părtaş la El fără a suferi nici o alterare. Toţi sunt părtaşi la El, dar El rămâne integru, în același mod ca razele soarelui, ale cărui binefaceri sunt simţite de fiecare ca și cum ar străluci numai pentru el, și totuși, ele luminează pământul şi marea şi se confundă cu aerul. 

Tot așa, și Duhul Sfânt, deşi este prezent în fiecare dintre cei care sunt capabili ca și cum ar fi prezent numai în el, revarsă în toți un har suficient și întreg. De El se bucură toţi cei care sunt părtași la El, atât cât este permis naturii, dar nu atât cât poate El. 

Prin El, inimile sunt înălțate spre cele înalte, este întărită mâna celui infirm, sunt desăvârşiţi cei puternici, străluceşte asupra acelora care s-au purificat de orice mizerie și-i face spirituali prin comuniunea pe care o au cu El. 

După cum corpurile foarte transparente şi lucioase, în contact cu o rază, devin și ele foarte luminoase și emană din sine o strălucire nouă, tot așa, şi sufletele care îl au în sine pe Duhul și care sunt luminate de Duh devin și ele sfinte şi reflectă harul asupra altora. 

De la Duh vine cunoaşterea anticipată a lucrurilor viitoare, aprofundarea tainelor, perceperea lucrurilor ascunse, distribuirile de daruri, familiaritatea cu lucrurile cerului, jubilarea împreună cu îngerii. De la El vine bucuria veșnică, de la El vine unirea constantă și asemănarea cu Dumnezeu și, lucru mai sublim decât oricare, de la El vine posibilitatea de a deveni ca Dumnezeu. (Sf Vasile cel Mare)

Categories: Articole