Credința este una singură, dar genul său este dublu. Există o credință care se referă la dogme și este cunoașterea și asentimentul intelectului la adevărurile revelate. Această credință este necesară pentru mântuire, după cum spune Domnul: Cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică și la judecată nu va veni (In 5,24), de asemenea: Cine crede în Fiul nu este judecat, ci a trecut din moarte la viață (In 3,18; 5,24).
O, bunătate a lui Dumnezeu față de oameni! Cei drepți i-au plăcut lui Dumnezeu în trudele de ani mulți. Însă ceea ce ei au ajuns să obțină printr-o slujire continuă și eroică plăcută lui Dumnezeu, Iisus îți dă într-un spațiu scurt de timp. Dacă tu crezi că Iisus Hristos este Domnul și că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit și vei fi admis în paradis de Cel care l-a făcut să intre acolo pe tâlharul căit. Să nu ai nici o îndoială în această privință, deoarece Acela care, pe acest sfânt munte, Golgota, a dat mântuire tâlharului, datorită credinței de un moment, El însuși te va mântui și pe tine, dacă vei crede.
Există și un alt gen de credință, și acesta este un dar al lui Hristos. Este scris: Unuia îi este dat, prin Duhul, cuvântul înțelepciunii, altuia, prin același Duh, darul științei; unuia, credința prin același Duh, altuia, darul vindecărilor (1Cor 12,8-9). Prin urmare, această credință dăruită de Duhul ca un dar nu se referă numai la dogme, ci este și cauză a minunilor care depășesc toate puterile omului. Cel care are această credință va putea să spună acestui munte: Mută-te de aici acolo și el se va muta (Mt 17,20). Dacă într-adevăr cineva, fără a se îndoi înlăuntrul său, spune aceste cuvinte mișcat de credință, crezând că așa se va întâmpla, atunci primește acel har.
Tocmai despre această credință este spus: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar (Mt 17,20). Grăuntele de muștar în sine este foarte mic, însă are o eficacitate deosebită. Fiind semănat într-o mică porțiune de teren, își întinde împrejur ramurile lungi și atunci când a crescut poate să facă umbră păsărilor cerului. Tot așa, credința, într-un timp foarte scurt, săvârșește în suflet lucruri minunate. Credința este o reprezentare interioară care îl are ca obiect pe Dumnezeu. Este o înțelegere intimă, pe care mintea, luminată de Dumnezeu, reușește să o aibă cu privire la ființa Sa, într-o măsură permisă. Credința parcurge pământul de la un capăt la altul și, chiar mai înainte de sfârșitul ordinii prezente, vede deja ca realizată judecata și gustă de pe acum răsplata promisă.
Așadar, să ai acea credință care depinde de tine și se îndreaptă spre Dumnezeu, pentru ca El să ți-o poată da și pe aceea care lucrează dincolo de puterile umane. (Sf Chiril al Ierusalimului)
Categories: Articole