Menu Home

Familia creștină

Însușirile familiei creștine se desprind din învățătura sfintei Biserici despre căsătorie și sunt:

1) Unitatea și egalitatea. Familia trebuie să fie întemeiată prin legătura dintre un singur bărbat și o singură femeie. „Fiecare (bărbat) să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul său” (I Cor. 7, 2).

Sfânta noastră Biserică nu îngăduie legătura dintre bărbat și mai multe femei, căci aceasta înjosește femeia. În familia creștină femeia este soție, adică tovarășa de viață și împreună-lucrătoare cu bărbatul, în toate. Creștinismul a ridicat femeia din starea de înjosire față de bărbat, în care se găsea mai înainte, și a așezat-o în toată vrednicia ei de ființă creată „după chipul lui Dumnezeu”, precum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28).

Astfel, creștinismul a arătat pentru prima dată că femeii i se cuvine aceeași prețuire ca și bărbatului. Numai mult mai târziu, orânduielile omenești i-au recunoscut și ele femeii drepturi și îndreptățiri alături de bărbat.

2) Dragostea și buna învoire dintre soți. Când sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la întemeierea unei familii, atunci rareori traiul între soți este fericit.

3) Curăția. Soții să nu fie în apropiata înrudire trupească și sufletească. Prin canoanele sale, sfânta noastră Biserică a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputință încheierea căsătoriei.

4) Sfințenia. Familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cununii. Sfântul Apostol Pavel numește căsătoria, prin care se înființează familia, Taina mare, dar nu altfel, ci numai dacă ea este întemeiată, în Hristos și în Biserică (Efes. 5, 32). Pentru însemnătatea pe care familia o are în viața de obște, binecuvântarea dumnezeiască este de neapărată trebuință.

5) Trăinicia. Căsătoria să fie pentru toată viața, căci: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Celor ce sunt căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot așa, bărbatul să nu-și lase femeia” (I Cor. 7, 10-11). În afară de moartea trupească, sfânta Biserică îngăduie desfacerea legăturii dintre soți (divorțul) numai din pricini morale asemănătoare morții trupești, cum sunt: necredincioșia (adulterul), sau alte legături trupești neîngăduite (Matei 19, 9).

Sfânta noastră Biserică îngăduie recăsătorirea soților văduvi.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut