Omul ca persoană, creaţia, relaţiile sociale şi raportarea la mediul înconjurător sunt determinate de concepția de viaţă care pentru creștini este credința în Dumnezeu Treime de Persoane. Slăbirea credinţei sau necredința duc la denaturarea omului, la căderea sa de la starea de persoană, creată după chipul Persoanelor divine, la starea de individ egoist care profită doar de semenii săi şi de natura înconjurătoare, ca mediu de viață. Omul se realizează pe sine ca persoană numai în măsura în care înaintează în comuniunea cu Dumnezeu după al Cărui chip și asemănare a fost creat cu semenii săi în umanitate și cu toată creaţia pe care o recapitulează în inima sa. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul este un „macrocosmos” pentru că este chemat să cuprindă în sine toată lumea, toată creaţia. lar persoana se concentrează în inimă, ca centru al tuturor puterilor fizice și psihice, adică al energiilor care străbat ființa umană. Și pentru că poartă în sine totul: pe Dumnezeu, pe oameni şi creaţia, persoana nu este despărțită de nimeni și de nimic. De aceea fiecare este responsabil pentru toți și pentru toate, pentru întreaga creaţie. (Ingcborg Gabriel)

Categories: Articole