Ereticii întotdeauna au uzat de mijloacele cele mai joase și de persoanele cele mai mediocre când au vrut să submineze Ortodoxia.
Arhimandritul Eutihie de la Constantinopol și Dioscor, patriarhul Alexandriei, care au răspândit învățătura cea eretică conform căreia nu s-ar fi aflat două naturi în Hristos, cea dumnezeiască și cea omenească, ci doar una singură într-un fel de amestec și l-au aflat ca aliat la curtea imperială pe obscurul famen Hrisafie. Cu aceștia în ascuns era aliată și împărăteasa Eudoxia.
Patriarhul Flavian a stat ca un leu în apărarea Ortodoxiei, în această sfântă luptă el fiind sprijinit de Pulheria, sora împăratului. Eunucul Hrisafie a mers la împăratul Teodosie cu cele mai josnice și mai murdare calomnii la adresa Patriarhului, ca astfel să obțină de la împărat înlăturarea lui din scaun și aducerea în loc a ereticului Eutihie. Când această murdară manevră și încă multele altele au eșuat, ereticii au pus la cale nimic mai puțin decât uciderea lui Flavian.
La Sinodul ticălos de la Efes din anul 431 Sfântul Flavian a fost bătut și călcat în picioare atât de sălbatic, încât după trei zile a și murit. Dar criminalii eretici nu au biruit cu aceasta.
Căci până la urmă, la sinodul al Patrulea Ecumenic de la Calcedon (451), asupra lui Eutihie și a lui Dioscor s-a aruncat anatema. Famenul a fost alungat de la curte și și-a sfârșit viața acoperit de batjocură și de rușine, împărăteasa Eudoxia a fost alungată de la curtea imperială și surghiunită în Palestina. Iar Flavian patriarhul și cinstita Pulheria, sora împăratului, au fost proclamați sfinți de către Sfânta Biserică. Astfel Sfânta credință ortodoxă a biruit. (Sf Nicolae Velimirovici)

Categories: Articole