„Biserica însăşi, văzând atâta har, îndeamnă pe fiii ei, indeamnă pe cei mai apropiaţi, ca să alerge la Sfintele Taine, zicând: mâncaţi, prietenii mei și beţi și vă îmbătați, fraţii mei! (Cântarea Cântărilor 5, 2).

Ce să mâncăm, ce să bem, ţi-a arătat clar în altă parte Duhul Sfânt, zicând prin gura prorocului: Gustaţi și vedeți că bun este Domnul! Fericit bărbatul care nădăjduieşte într-Însul! (Psalmii 33, 9).

În acea taină este Hristos, deoarece al Lui Hristos este trupul; nu este, aşadar, hrană trupească, ci duhovnicească. De aceea, şi Apostolul spune despre preînchipuirea ei simbolică: Fiindcă părinții au mâncat hrană duhovnicească și au băut băutură duhovnicească (1 Corinteni 10, 3-4). Căci trupul lui Dumnezeu este trup duhovnicesc: este trupul Duhului dumnezeiesc; fiindcă duh este Hristos, după cum citim: Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor (Plângerile lui leremia 4, 20). Și în epistola lui Petru avem scris: Hristos a murit pentru noi (1 Petru 2, 21). În sfârşit, hrana aceasta întăreşte inima noastră, iar băutura aceasta înveseleşte inima omului, după cum a grăit prorocul (Psalmii 103, 16). (Sf. AMBROZIE AL MILANULUI, Despre Sfintele Taine)

Categories: Articole