Menu Home

Îndreptar pentru spovedanie

„Doamne, nu mă cerceta cu mânia Ta! Dacă nimeni nu poate răbda mânia împăratului muritor, atunci cu mult mai mult nu va putea să rabde nici mânia Dumnezeului și Ziditorului.

„Nici să mă pedepsești cu mânia Ta! (Psalmii 6, 2). Nu sunt vrednic să nu fiu pedepsit, fiindcă sunt vrednic de iad și de pedeapsă. Însă pedepsindu-mă „să nu mă pedepsești cu mânia Ta!”.

Îl ştiu pe tâlharul care doar a cerut, și imediat a primit intrarea în Rai (Luca 23, 45).

Îl ştiu pe desfrânatul care s-a apropiat de Tine cu lacrimi și a dobândit iertarea (Luca 7. 37).

Îl știu pe vameșul care a suspinat din adâncul inimii sale, și a fost iertat (Luca 18. 10).

Eu sunt mai păcătos decât aceștia! Nu sunt ca ei, fiindcă nu plâng neîncetat, nu postesc sincer, nu sunt sărac cu duhul, nu mă rog încontinuu, nu am păzit poruncile iubirii față de aproapele, nu am dragoste, nu am credinţă ca să fiu iertat, nu am înţelepciune și nici curăţia gândurilor.

Deci, cu ce chip și îndrăzneală să cer iertare?

De multe ori, Stăpâne, am promis că am să mă pocăiesc, și m-am dovedit mincinos în promisiunea mea.

De multe ori, cad în biserică la picioarele Tale, iar după ce ies afară, cad în fărădelegi.

De multe ori m-ai miluit, iar eu Te-am alungat.

De multe ori ai fost îndelung răbdător cu mine, așteptând pocăința mea, iar eu nu m-am pocăit.

De multe ori m-ai ridicat de jos, iar eu iarăși, mi-am arătat lenevirea dinăuntrul meu.

De câte ori nu m-ai ascultat, iar Eu nu Te-am ascultat?

De câte ori m-ai iertat, iar eu niciodată nu te-am cinstit?

De câte ori, atunci când am păcătuit, nu ai fugit de mine, ci ca un Tată mi-ai întins brațele Tale?

„Întoarce-te înapoi, ai zis. Nu te teme. Ai căzut în păcat? Ridică-te!

Ai plecat și te-ai îndepărtat de Mine? Vino iarăși!

Nu fug de tine, nici nu te osândesc, nici nu-Mi este silă de zidirea Mea, nu-Mi opresc milostivile Mele de la fiul Meu, nu pot să-l urăsc pe acesta pe care l-am zidit cu propriile Mele mâini, pe acesta pentru care M-am smerit, pentru cel care Mi-am vărsat sângele”.

Iar eu astupându-mi urechile, nu am dat atenţie la acestea, nici nu m-am întors la pocăinţă. Fiindcă adâncul iubirii Tale de oameni și ţărmul îndelung răbdării Tale nu au margini, „nici cu mânia Ta să mă cerţi și nici să mă pedepseşti”, ci arată-Ţi altă îndelungă răbdare pentru mine.

Să nu Te grăbești să mă seceri din viață mai înainte de vremea mea!

Să nu Te grăbești să mă tai mai înainte de Spovedanie, osândindu-mă pentru lipsa mea de roade! Ci ca un Bun și Iubitor de oameni dăruiește-mi și acest timp de pocăință.

Să nu mă iei când nu sunt pregătit, și încă nu am primit făclia virtuţilor, nici nu am pregătit untdelemnul, hrana luminii!

Să nu mă iei fără să am veșmântul de nuntă și neavând ceva pentru a-Ţi oferi drept roade!

Ci arată-Ți iubirea Ta de oameni, arată bogăția bunătăţii Tale, arată îndelung răbdarea Ta, mie cel fără de grijă. păcătosului, risipitorului, nerecunoscătorului, nemilostivului. necăjitului, nevrednicului de iubirea Ta de oameni şi vrednic de pedeapsă! Amin! (Sf Anastasie Sinaitul)

 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut