Slava lui Dumnezeu dă viața; de aceea, cei care-L văd pe Dumnezeu primesc viața. Pentru aceasta, Cel care este de neînțeles, de necuprins și invizibil se face vizibil, de înțeles și inteligibil de către oameni, pentru a da viața celor care Îl înțeleg și-L văd. Este imposibil să se trăiască dacă nu s-a primit viața, dar viața nu se are decât prin participarea la ființa divină. Or, această participare din Dumnezeu constă în a-L vedea pe Dum­nezeu și în a se bucura de bunătatea Sa.
Așadar, oamenii Îl vor vedea pe Dumnezeu pentru a trăi și vor fi făcuți nemuritori și divini prin vederea lui Dumnezeu. Așa cum am spus mai înainte, acest lucru a fost revelat de profeți ca într-o icoană, adică faptul că Dum­nezeu va fi văzut de oamenii care îl au pe Duhul Său și așteaptă mereu venirea Sa. Așa afirmă Moise în cartea Deuteronomului: Astăzi am văzut că Dumnezeu poate să vorbească cu omul, iar omul să trăiască (Dt 5,24).
Cel care lucrează toate în toți, în măreția și puterea Sa, este invizibil și de nedescris pentru toate ființele create de El, nu rămâne însă necunoscut; prin Cuvântul Său, toți învață că Tatăl este unicul Dumnezeu, care conține toate lucrurile și le dă tuturor existență, așa cum este scris în Evanghelie: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul Unul-Născut, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut (In 1,18).
Așadar, încă de la început, Fiul este revelator al Tatălui, pentru că, încă de la început, El este cu Tatăl și a arătat neamului omenesc în timpul cel mai potrivit viziunile profetice, diversitatea harismelor, slujirile și glorificarea Tatălui conform unui plan care este în între­gime ordine și armonie. Acolo unde este ordine, acolo este și armonie, și unde este armonie, acolo este și timp potrivit, iar unde este timp potrivit, acolo este și beneficiu.
Pentru aceasta, Cuvântul s-a făcut împărțitor al harului Tatălui pentru beneficiul oamenilor, în favoarea cărora El a îndreptat toată iconomia mântuirii, arătându-L pe Dumnezeu oamenilor și prezentându-l pe om lui Dum­nezeu. Însă El a apărat invizibilitatea Tatălui, pentru ca omul să nu-L disprețuiască pe Dumnezeu și să aibă mereu ceva spre care să tindă. În același timp, L-a făcut pe Dum­nezeu vizibil oamenilor prin multe intervenții provi­dențiale, pentru ca omul să nu fie lipsit complet de Dum­nezeu și să cadă astfel în nimic, deoarece omul viu este slava lui Dumnezeu și viața omului este viziunea lui Dumnezeu. Dacă revelarea lui Dumnezeu prin interme­diul creației dă viață tuturor ființelor care sunt pe pământ, cu mult mai mult revelarea Tatălui, care are loc prin Cuvânt, dă viață celor care îl văd pe Dumnezeu. (Sf Irineu)

Categories: Articole