,,După moartea trupului, sufletul nu se mai numeşte simplu suflet, ci suflet al omului şi suflet al unui om anume. (…) Trupul e muritor după fire, dar nu este dezlegat de întregul uman din pricina naşterii. Căci nu se numeşte trupul simplu trup, după despărțirea de suflet, ci trup al omului şi trup al unui oarecare om, chiar de se corupe şi se dizolvă în elementele din care este. (…)

În amândouă, adică şi în suflet şi în trup, relația cugetându-se nu poate fi smuls, întrucât sunt părți ale întregii specii umane, înfăţişează şi aducerea lor împreună la existență şi dovedeşte şi deosebirea dintre ele după ființă, nevătămând în nici un fel rațiunile sădite în ele după ființă.

Deci nu e cu putință peste tot a afla sau numi vreun trup sau suflet în afară de relația dintre ele” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua)

Așa se explică afluxul necontenit, cât e ziua de lungă, la racla Sfintei Parascheva, cea mult folositoare, întrucât credincioșii creștini știu și simt unitatea dintre trup-suflet-duh în cazul mai evident al prietenilor lui Dumnezeu.

Categories: Articole