Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncă și cu trudă am lucrat noaptea și ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi (II Tesaloniceni 3:8).
Mai întâi împlinește și numai după aceea învață pe altul. Toți Apostolii și toți sfinții lui Dumnezeu au îmbrățișat acest dicton ca filosofia lor de viață. Astfel, Sfântul Apostol Pavel, chiar mai înainte ca să rostească porunca: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce (II Tesaloniceni 3:10) a spus răspicat despre sine, precum și despre împreună lucrătorii Evangheliei, că ei nu au mâncat de la nimeni pâine în dar, ci că prin sudoarea lor de noapte și de zi își câștigă cele necesare traiului, pentru care cu trudă au lucrat noaptea și ziua!
Iată adevărații lucrători! Iată albinele de miere purtătoare ale lui Hristos! Muncă trudnică noaptea și ziua – unde mai este atunci timp de păcătuit?! Muncă trudnică noaptea și ziua – unde să-și mai încuibe atunci dracii loc pentru patimi? Muncă trudnică noaptea și ziua – unde să se mai afle atunci loc pentru sminteală?
În unele mânăstiri din Egipt și Palestina viețuiau odată și până la zece mii de monahi. Ei cu toții acolo se hrăneau și trăiau din lucrul mâinilor lor: din alcătuitul stupilor, coșnițelor și covorașelor de trestie și din alte feluri de lucru al mâinilor.
Trudă grea de zi și de noapte și rugăciune neîncetată, noaptea și ziua. Dacă monahul cugeta să-și vândă stupul la oraș pe un preț mai mare decât cel poruncit de stareț, el era pedepsit pentru aceasta. Căci la nevoitori nu se punea problema îmbogățirii din lucrul mâinilor lor, ci de trebuință le era doar acoperirea hranei și strictelor necesități de îmbrăcăminte, în acestea, nevoitorii monahi din toate timpurile au fost și sunt cei mai fideli urmași ai marilor apostoli.
O fraților, să fugim de trândăvie ca de o peșteră plină de dihănii sălbatice și șerpi veninoși! Dacă cumva ni se întâmplă totuși să cădem întru o astfel de peșteră, atunci să facem bine și să scăpăm din ea, mai înainte ca jivinele să astupe cu desăvârșire gura peșterii. Căci peștera este sălașul unde omul trândav caută să se odihnească. Jivinele sunt duhurile satanice, care se simt mai la ele acasă într-un astfel de sălaș decât lângă căpetenia lor Satan cea din iad!
O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cel minunat întru lucrurile zidirii Tale, trezește-ne pe noi din trândăvie și întărește-ne spre trudă grea de zi și de noapte, prin Duhul Tău Cel Sfânt, Căci Ție se cuvine toată cinstea și mulțumita în veci. (Sf Nicolae Velimirovici)

Categories: Articole