Binecuvântat ești, Doamne, binecuvântat ești singur, binecuvântat ești, Milostive, prea binecuvântat, Cel ce ai dat în inima mea lumina poruncilor tale și ai sădit în mine pomul vieții și m-ai arătat pe mine ca pe un alt rai în cele văzute, ca pe un rai spiritual în cele sensibile, spiritual în simțire.

Căci ai unit cu sufletul meu pe Duhul Tău dumnezeiesc, pe care L-ai și sălășluit în cele dinăuntrul meu.

El este cu adevărat unicul pom al vieții.

Iar pământul în care se sădește El, sau sufletul omului, sau inima în care prinde rădăcină, e arătat îndată ca un rai atotstrălucitor, împodobit cu toate plantele și cu toți pomii frumoși și cu roade diferite, îmbogățit cu flori de tot felul și cu crini binemirositori.

Acestea sunt smerenia, bucuria și pacea, blândețea și compătimirea, o strălucire a harului Tău, care luminează tuturor celor din rai. (Sf Simeon Noul Teolog)

Categories: Articole