Iarna necazurilor se topește încet-încet. Vom locui în curând în locașurile pe care le-am lucrat răbdând mulțimea ispitelor și a necazurilor. Atunci nu va mai fi ispititor, nici ucigaș de suflete, nici cel ce caută sufletele noastre. Toate acestea vor rămâne aici. Trupul acesta pătimaș și obositor pe care îl purtăm aici care nu vrea să lucreze poruncile lui Dumnezeu îl vom lepăda pământului, maica ce l-a născut, iar noi, slobozi ca vulturii, vom zbura în sfintele și cereștile mânăstiri.

La învierea cea de obște iarăși vom lua trupul pământesc, dar atunci acesta nu va mai fi ca o sarcină grea, iubitor de plăceri pătimașe, greoi la mișcare, ci scăldat în întregime de lumina strălucitoare a Preadulcelui Iisus, strălucitor și răspândind raze precum soarele, luminând eterul.

Sunt mici pătimirile de aici în comparație cu răsplata viitoare. Așadar, suflete al meu, ai răbdare. (Sfântul Iosif Isihastul)

Categories: Articole