Întrupându-se, Fiul lui Dumnezeu, a sfințit, a îndumnezeit și a proslăvit tot ceea ce a asumat din firea creată prin Sfânta Fecioară, Maica Sa după trup. Dar a făcut aceasta ca toată omenirea
și întreaga creație văzută să se împărtășească din roadele lucrării Sale răscumpărătoare și
sfințitoare. Continuarea lucrării mântuitoare a Domnului Hristos se realizează în Biserică, trupul Său
mistic, în mod haric, dar și prin acte văzute.
„Pentru a ne uni cu Hristos, va trebui să trecem prin toate câte a trecut El, să răbdăm și să suferim și noi câte a răbdat și a suferit El, căci într-adevăr noi de aceea ne Botezăm, ca să ne îngropăm și să înviem împreună cu El, de aceea ne ungem și cu Sfântul Mir, ca să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a îndumnezeirii și, în sfârșit, de aceea mâncăm hrana cea preasfântă a Împărtășaniei și ne adăpăm din dumnezeiescul potir, pentru ca să ne
cuminecăm cu înseși trupul și sângele pe care Hristos și le-a luat asupră-Și încă din pântecele Fecioarei. Așa că, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce s-a întrupat și S-a îndumnezeit, cu Cel ce a murit și a înviat pentru noi.” (Sf Nicolae Cabasila)

În a doua săptămână a Postului Crăciunului, în casa unei tinere familii din enorie, binecuvântată cu un prunc tânăr, au început rânduielile pentru pregătirea încorporării în Hristos și în Biserică a noului născut: Rugăciunea însemnării cu semnul sfintei cruci (la frunte pentru minte, la gură pentru cuvânt şi suflare, iar la inimă pentru putere) și Rugăciunea punerii numelui precum și Rugăciunea pentru mamă.

Categories: Articole