Datoria preotului este dublă. Un preot onest nu poate fi decât îngrijorat de numărul alarmant de mare al celor care nu merg la biserică. Din ce motiv nu participă cea mai mare parte a parohienilor în mod regulat la viața liturgică a comunității? Şi din care cauză participă doar o minoritate de poate, doar 10%? Ce-i ține pe atât de mulți oameni departe de familia lui Dumnezeu? Datoria preotului este dublă: să-i slujească pe cei prezenți, dar și pe cei absenți. Cei care participă la cultul divin cu regularitate pot să sufere de pe urma unui pietism tradițional. Ei sunt obișnuiți să urmeze anumite tradiţii și obiceiuri. În acest context, datoria preotului constă în aceea de a face pentru acești credincioși serviciul euharistic mai înțeles, mai dinamic, mai înălțător, mai înnoitor, producând un anumit sens de metanoia. Formalismul, ritualismul, familiaritatea față de sacralitatea Euharistiei pot duce la un pietism static. Oamenii părăsesc locașul de cult fără să fi fost deloc zguduiți în ființa lor interioară.

Cealaltă datorie a preotului îi priveşte pe cei care sunt absenţi: Care este motivul pentru care nu vin la biserică? Fiecare creștin constituie o problemă pastorală particulară. Fiecare își are îndoielile sale, problemele sale, propriile sale motive pentru a se separa de religios în general, îndepărtându-se de viaţa parohiei. Se poate ca pe vreunul viaţa privată să îl împingă la o oarecare distanţare de biserică. El nu dorește să aibă în minte sfaturile lui Dumnezeu și nici glasul lui Dumnezeu care-l cheamă la căinţă. Totuşi, numeroase persoane de acest fel așteaptă, în momente de angoasă, o asemenea voce, o vizită, ceva care să le reamintească, să le trezească și conştiinţa, să le vorbească cu compasiune şi să le arate o cale de restaurare, de salvare, de mântuire, de reconciliere cu Dumnezeu și cu poporul Său. Cei ce merg în prezent la biserică au nevoie de hrană și de reînnoire. Aceştia trebuie să devină misionari, să radieze și să mărturisească prezenţa lui Hristos. Cei absenţi au nevoie de vizite. Ei trebuie să fie recunoscuți, să fie trataţi cu compasiune, să fie asiguraţi că Dumnezeu, în dragostea și răbdarea Sa, îi așteaptă să se alăture marii familii creştine.

Mitropolit Emilianos Timiadis

Categories: Articole