Domnul, acordând ucenicilor puterea de a-i face pe oameni să se nască în Dumnezeu, le spune: Mergând, învă­ţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh (Mt 28,19).
Acesta este Duhul pe care Domnul a promis, prin profeţi, să-L reverse în timpurile de pe urmă asupra sluji­torilor Săi şi asupra slujitoarelor Sale, ca să primească darul profeţiei. De aceea, El a coborât şi asupra Fiului lui Dumnezeu, devenit Fiu al Omului, obişnuindu-se ca El să locuiască în neamul omenesc, să se odihnească printre oameni şi să locuiască în creaturile lui Dum­nezeu, realizând în ei voinţa Tatălui şi reînnoindu-i din omul vechi la noutatea lui Hristos.
Luca relatează că acest Duh, după Înălţarea Domnului, a venit asupra ucenicilor în ziua de Rusalii cu voinţa şi puterea de a introduce toate popoarele în viaţa şi în reve­laţia Noului Testament. Astfel, ele vor deveni un cor minunat pentru a intona imnul de laudă lui Dumnezeu în acord perfect, pentru că Duhul Sfânt va anula distan­ţele, va elimina distonările şi va transforma consimţă­mântul popoarelor într-o primiţie care să fie oferită lui Dumnezeu.
De aceea, Domnul a promis să-L trimită El Însuşi pe Mângâietorul pentru a ne face plăcuţi lui Dumnezeu. Într-adevăr, după cum făina nu se amestecă într-o unică masă moale, nici nu devine o unică pâine fără apă, tot aşa, nici noi, mulţime dezbinată, nu puteam să devenim o unică Biserică în Hristos Iisus fără apa care coboară din cer. Şi, după cum pământul uscat, dacă nu primeşte apă, nu poate să dea roade, tot aşa, nici noi, lemn uscat, simplu şi gol, nu am fi adus niciodată rod de viaţă fără ploaia trimisă de sus în mod liber.
Baia baptismală, cu acţiunea Duhului Sfânt, ne-a unificat pe toţi în suflet şi în trup în acea unitate care fereşte de moarte.
Duhul lui Dumnezeu a coborât asupra Domnului ca Duh al înţelepciunii şi al înţelegerii, Duh al sfatului şi al tăriei, Duh al cunoașterii şi al bunei-credințe, Duh al temerii de Dumnezeu (Is 11,2). Apoi Domnul, la rândul Său, a dat acest Duh Bisericii, trimiţându-L din cer pe Mângâietorul asupra întregului pământ, de unde, aşa cum a spus El Însuşi, diavolul a fost alungat ca un fulger căzut din cer (Lc 10,18). De aceea, ne este necesară roua lui Dum­nezeu, ca să nu ardem şi să devenim neroditori şi, acolo unde găsim acuzatorul, să-l putem avea şi pe avocat. Domnul încredinţează Duhului Sfânt pe acel om căzut în mâinile tâlharilor, adică pe noi. Simte milă faţă de noi şi ne pansează rănile şi dă cei doi dinari cu chipul împăratului. Astfel, imprimând în duhul nostru, prin lucrarea Duhului Sfânt, chipul şi inscripţia Tatălui şi a Fiului, face să rodească în noi talanţii încredinţaţi nouă, ca să i dăm înapoi Domnului înmulțiți. (Sf. Irineu)

Categories: Articole