Punându-ne toată nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de lume (Domnul mă paște, nimic nu-mi va lipsi), dar ca oameni păcătoși fiind conștienți că Dumnezeu îngăduie încercările asupra lumii din motive pedagogice, spre a ne smeri și a lepăda căile păcatelor, aruncăm spre Domnul toată grija noastră, recunoscând și cerând iertare pentru greșelile și pacatele noastre, așteptând darnică milă:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește rugăciunea nevrednicului robului Tău. Întoarce-Ți mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră. Nu ne omorî cu foame și cu sete pe noi, oamenii, și dobitoacele. Ci cu milostivire poruncește norilor din cer să slobozească pământului ploaie la vreme, ca să-l răcorească și să crească iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor și să aducă roadele cele de trebuință vieții noastre; ca să preaslăvim sfânt numele Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Categories: Articole