În mod evident, Sfântul Gheorghe a trecut de la un serviciu militar la altul. A schimbat funcţia de tribun cu oastea creștină. În noile ranguri s-a comportat ca un soldat valoros. Împărţind totul la săraci, s-a eliberat înainte de toate de povara bunurilor pământești, și astfel, liber și dezlegat şi acoperit cu platoșa credinței, s-a aruncat ca un războinic curajos al lui Hristos în mijlocul bătăliei. 

Cu aceste cuvinte suntem învăţaţi că nu se pot lupta cu tărie și așa cum se cuvine cei care se tem să se despartă de bunurile pământului. 

În schimb, Sfântul Gheorghe, aprins de focul Duhului Sfânt şi înzestrat în mod invincibil cu stindardul crucii, a luptat împotriva regelui fărădelegii. L-a învins pe conducătorul tuturor răilor în sateliții săi și a inspirat curaj şi valoare în inima soldaților lui Hristos. 

La bătălie, chiar dacă era invizibil, era prezent generalul suprem. De altfel, prin planul Său deosebit, El a permis ca banda de păcătoși să se poarte cu asprime. Şi dacă I-a dat în mâinile călăilor pe martirul Său, totuşi i-a păzit, i-a apărat și i-a ocrotit cu putere sufletul care se sprijinea pe stânca invincibilă a credinţei. 

Fraţilor preaiubiţi, nu numai să admirăm acest luptător al oștii cerești, ci să-l și imităm. Să ne înălțăm duhul spre răsplata gloriei cereşti. Îndreptaţi fix spre ea prin contemplaţie, nimic nu va putea să ne facă să ne îndepărtăm de ea, nici surâsul ademenitor al seducțiilo, nici freamătul amenințător al persecuțiilor. (Petru Damian)

 Vineri, 23 aprilie 2021, la invitația părintelui Liviu, paroh al parohiei Zimbru, s-a oficiat slujbă în sobor cu prilejul hramului acestei comunitați, prezentând la momentul predicii situația generală a  Imperiului roman și statornicia creștinilor în timpul persecuțiilor de la începutul sec. IV.

Categories: Articole