Sfeșnicul este un suport realizat artistic ce susţine o lumânare. Sfeşnicul cel nai cunoscu din Scriptură este cel din Cortul întâlnirii care era prevăzut cu candele. La baza lui se afla o tijă din care plecau şase braţe din aur masiv. Acest candelabru avea şapte candele. Era aşezat în partea de miazăzi a sanctuarului (Ieș 25:31-40; 40:24; Lv. 24:2-4). Candelele se umpleau cu untdelemn de măsline, foarte curat, şi ardeau de seara până dimineaţa (Ieș 27:20-21; 30:7-8; 1Sam. 3:3). Iosif Flaviu spunea că trei candele puteau arde şi în timpul zilei (Ant. 3:8:3). Această lumină neîntreruptă simboliza caracterul permanent a închinăciunii (cultului), desfăşurată chiar în timpul nopţii. Era, desigur, un tip al lui Hristos, singura lumină care luminează sfântul Locaş şi ne revelează prin Duhul Sfânt frumuseţile vieţii divine (Ioan 8:12; Ioan 16:13-14). (STPH)

 La Ceasurile Împărătești ale Crăciunului, 24 decembrie 2020, Sfântul Altar a fost împodobit cu sfeșnice noi ce vor lumina fizic și simbolic desfășurarea Sfintei Liturghii și a rugăciunilor publice din biserică.

Categories: Articole