Lumina adevăratei cunoașteri constă în discernerea fără greșeală a binelui de rău. Când are loc aceasta, atunci calea dreptății, care conduce mintea la Dumnezeu, soarele dreptății, introduce mintea în lumina fără sfârșit a științei, deoarece, de acum înainte, ea caută cu încredere iubirea.
Cei care luptă trebuie să-și păstreze spiritul departe de valurile tulburărilor, pentru ca mintea, deosebind gândurile care i se prezintă, să le depună în tezaurul memoriei pe acelea care sunt bune și vin de la Dumnezeu și să le îndepărteze din acest depozit al naturii noastre pe acelea care sunt rele și vin de la Diavol. Într-adevăr, când marea este liniștită, pescarii pot vedea până în adânc, și astfel nimic nu le poate ascunde mișcarea peștilor; însă când este agitată de vânturi, ea ascunde cu agitarea ei fioroasă ceea ce lăsa să se vadă clar când era liniștită. Atunci se constată că munca acelora care fabrică instrumente pentru pescari este inutilă.
Numai Duhul Sfânt poate să purifice mintea. Într-adevăr, dacă cel puternic nu intră ca să-l despoaie pe hoț, prada nu va fi niciodată eliberată. De aceea, e necesar să reînnoim darul Duhului Sfânt în noi prin orice mijloace, mai ales prin pacea sufletului, ca să avem mereu aprinsă în noi lumina cunoașterii. Dacă ea strălucește mereu în adâncul minții noastre, nu numai că sunt descoperite acele atacuri nefaste și întunecoase ale Diavolului, dar ele își pierd mult și din tăria lor atunci când sunt lovite de această lumină sfântă și glorioasă.
De aceea spune Apostolul: Nu stingeți Duhul (1 Tes 5,19), adică să nu-L întristați pe Duhul Sfânt prin fapte și gânduri rele, ca să nu fiți lipsiți de apărarea strălucirii Sale. De fapt, nu se stinge acea lumină veșnică și dătătoare de viață care este Duhul Sfânt, ci mai curând tristețea Lui, adică îndepărtarea Lui, lasă mintea în întuneric, fără lumina cunoașterii și învăluită de întuneric.
Simțul minții este gustul perfect prin care se discern lucrurile. De fapt, așa cum prin simțul gustului, care este un simț al trupului, atunci când suntem sănătoși, știm să deosebim fără greșeală ceea ce este bun de ceea ce este rău și să dorim ceea ce este plăcut, tot astfel, mintea noastră, atunci când își exercită activitatea într-o stare perfectă de sănătate și în lipsa oricăror griji, poate să simtă din abundență mângâierea divină; de asemenea, ea poate să păstreze mult timp amintirea acestui gust prin lucrarea iubirii, care îi permite să aprecieze bunurile și mai mari, după cum spune Apostolul: Pentru aceasta mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaștere și discernământ în toate, ca să distingeți ceea ce este mai bun (Fil 1,9-10). (Sf Diadoh al Foticeii)
Categories: Articole