După judecata lumii, judecarea creștinească a lucrurilor este întotdeauna și mereu o noutate; căci ea învață că nu neapărat e rob acela care la arătare se vede rob; că nu neapărat e liber acela care călătorește mereu unde poftește.
– Căci după mentalitatea lumii sclav e acela care se „bucură” cel mai puțin de „viață” iar liber e cel dimpotrivă. Pe când după mentalitatea creștinească sclav e acela care se bucură cel mai puțin de Hristos, iar liber e cel care se bucură cel mai deplin de El, de blândețea Lui, de dulceața Lui și de Viața Lui.
– Mai departe, în mentalitatea lumii sclav e acela care rareori face voia lui, și întotdeauna pe a altora, iar liber e acela care face întotdeauna voia lui și foarte rar, sau niciodată, pe a altora, însă în mentalitatea creștină e invers: sclav e acela care întotdeauna face voia lui și pe a lui Dumnezeu doar foarte rar; iar liber e cel care se străduiește întotdeauna să facă voia lui Dumnezeu, iar pe a lui proprie cât mai rar.
A fi rob al lui Dumnezeu este adevărata și supremă libertate a omului, iar a fi rob al lumii și al sinelui, păcatului și viciului înseamnă cea mai cumplită și mai fatală sclavie.
Gândind la viața regilor, oamenii își pot închipui că nu există pământeni mai liberi decât ei. Și totuși, câți dintre regii pământului nu au fost cei mai josnici și netrebnici sclavi ai pământului!
Iar despre întemnițații lui Hristos de prin închisori, oamenii gândesc că poate nu există pe pământ ființe mai robite și mai nefericite decât ei. Și totuși mucenicii lui Hristos din toate timpurile se simțeau în acele închisori oameni liberi și erau plini de bucurie duhovnicească; în lanțuri fiind ei cântau Psalmi și înălțau rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu. Căci libertatea amestecată cu dureri și regrete nu e libertate, ci sclavie. Doar libertatea în Hristos este veci curată de tristețe, și mereu plină de cea mai negrăită bucurie. Căci bucuria nepieritoare este marca adevăratei libertăți. (Proloagele de la Ohrida)

Categories: Articole