Apostolul spune că noi am fost che­mați la adopție. Am primit adopția de fii pentru a fi moștenitori împreună cu Unul-născut și pentru a fi, împreună, moștenirea Sa: Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta (Ps 2, 8). El ne-a dat exemplu prin sufe­rințele Sale.
Desigur, cel slab, pentru a nu pieri în fața ispitelor viitoare, nu trebuie să fie înșelat cu speranțe false, nici nu trebuie înspăimântat cu perspective teribile. Trebuie să-i spui: Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită.(Is Sir 2,1). El poate că va începe să se clatine, să tremure, să dea înapoi. Dar trebuie să-i spui și acest adevăr: credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda. (1Cor 10,13). Acea promisiune și predicare a suferințelor viitoare este o întărire a celui care este slab. Dar dacă unul se teme prea tare și este înspăimântat, promite-i milostivirea lui Dumnezeu. Cu aceasta, nu-i vei asigura imunitatea de ispite, ci îl vei convinge că Dumnezeu nu permite să fim ispitiți peste puterile noas­tre. Este ca și cum ai aplica pansamente celui care a suferit o fractură.

Există unii care, atunci când au auzit că vor veni nenorociri, se pregătesc și mai mult și aproape că le este sete de acest potir. Ei consideră prea puțin medica­mentul celor credincioși și tânjesc la gloria martirilor. Există însă dintre aceia care, auzind vorbindu-se despre încercări inevitabile rezervate creștinului și pe care nu le experimentează decât acela care vrea să fie cu ade­vărat creștin, se tulbură și, când văd că vin asupra lor, se pierd cu firea și șovăie.
Unuia dintre aceștia oferă-i pansamentul mângâierii și leagă ceea ce este frânt. Spune: „Nu te teme, Cel în care ai crezut nu te va părăsi în ispite! Dumnezeu este credincios și nu permite ca tu să fii ispitit peste puterile tale”. Aceasta nu este afirmația mea. O face Apostolul care mai adaugă:  căutați dovadă că Hristos grăiește întru mine? (2Cor 13,3). Așadar, când auzi aceste cuvinte, le asculți chiar de la Hristos, le asculți și de la acel păstor care paște Israelul. Acestuia i s-a spus: Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură? ( Ps 79, 6). Ceea ce spune Apostolul: El nu permite să fiți ispitiți peste ceea ce puteți, spune și profetul prin cuvintele: Cu măsură. Numai să nu-L părăsești pe Cel care îți face reproșuri și te îndeamnă, te dărâmă și te mângâie, te lovește și te vindecă. (Fericitul Augustin)

Categories: Articole