Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le câștigă omul și acestea păzesc toate faptele bune: plângerea, a plânge pentru păcatele sale și a avea înaintea ochilor moartea sa. Că cel ce gândește în toate zilele și zice întru sine: „Numai astăzi mai am a fi în lume,” niciodată nu va greși înaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce așteaptă a trăi multă vreme, cu multe păcate se va acoperi. Celui ce se gătește a da seama înaintea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile sale, Dumnezeu se îngrijește a-i curăți toată calea lui de păcat. Iar cel ce defăimă și zice : „Cine știe când voi ajunge acolo,” acelea locuiește în răutăți. Mai înainte de a face orice lucru, în fiecare zi, adu-ți aminte unde ești, și unde ai a merge, când vei ieși din trup. Și, să nu te lenevești de sufletul tău nici o zi; ia aminte la tine, că de-a pururea să pomenești și să ai înaintea ochilor moartea și veșnicele munci și pe cei ce acolo se muncesc și se chinuiesc și, ca pe unul dintre acei pe tine să te socotești, mai vârtos decât ca pe unul dintre cei vii. Văi nouă că, vrând a ne muta de pe pământul în care păcătuim, ne facem griji îndelungate pentru lucruri pământești și stricăcioase. Și, în vremea neiertatei noastre duceri de aicea, nu ne învrednicim a aduna nici un lucru. Văi nouă, că vom suferi întrebare, la înfricoșătorul Judecător, pentru toată fapta cea din viața pământească și pentru tot cuvântul deșert și pentru toate relele amintiri și necurate și pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Și, iată, ca niște nevinovați, în toată vremea vieții noastre suntem, fără de grijă de sufletele noastre. Pentru aceasta ne așteaptă pe noi, acolo, focul cel nestins al gheenei și întunericul cel mai dinafară și viermele cel neadormit și plângerea și scrâșnirea dinților și veșnica rușine, înaintea a toată zidirea, cea de sus și cea de jos. Văi nouă, că acele și înțepăturile muștelor, ale trântorilor și ale albinelor nu le răbdam, iar de balaurul care ne mușcă în fiecare zi, care, ca într-o sorbitură, ne înghite pe noi, și care ne străpunge peste tot cu boldurile veninoase ale morții, de loc nu ne îngrijim și nici să fugim de dânsul, nu voim. Și, atunci, cum, oare, vom putea suferi înfricoșatele și nesfârșitele munci ? (Everghetinos)

Categories: Articole