Slujba de noapte împreună cu rugăciunile de seară au loc după cină, în limba slavonă numindu-se poveceria, literar „după cină” sau pavecerniţa. În ea ni se aminteşte că somnul este o imagine a morții.

Slujba are trei părţi: în prima parte îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul din timpul zilei, pe căim pentru păcatele săvârşite și cerem ajutorul Lui, să ne dea un sfârșit în pace și căinţă. În a doua parte, ne rugăm să trecem peste noapte în liniște. În sfârşit, ne rugăm pentru vecinii noștri şi pentru autoritățile Bisericii, pentru cei care călătoresc, pentru cei din închisori sau care sunt în încercări grele şi pentru toți creștinii de pretutindeni.

Slujba presupune iertare și căutare a iertării. În timpul slujbei, ne cercetăm inimile pentru a conştientiza greșelile pe care le-am făcut unul împotriva celuilalt în timpul zilei, pentru a înlătura orice răutate, invidie sau mânie din sufletul nostru. Astfel, la sfârșitul slujbei suntem capabili să cerem iertare și să iertăm, la rândul nostru. De vreme ce somnul este o imagine a morții, nu dorim să adormim împovărați de mânie și răutate, așa cum nu dorim să murim cu astfel de păcate în sufletele noastre. Slujba este pentru toți creştinii un timp al căinţei pentru greşelile făcute împotriva vecinilor și un timp al căutării, al iertării și al împăcării.

Cu această realitate se confruntă întreaga omenire: sfârșitul vieţii pe pământ. Cei rătăciți încearcă să se ascundă de ea, ignorând-o și neglijând să se pregătească pentru ea. Ei se încred în această viaţă și în lucrurile materiale. Înţelepţii o păstrează în minte și se pregătesc pentru ea în dragoste şi credinţă, plini de nădejde în îndurarea lui Dumnezeu, care primeşte căința noastră, și în dragostea ântuitorului lisus Hristos, Care a biruit moartea pentru cei care L-au urmat cu credință: „că la Domnul este mila și multă mântuire la El”(Ps 129, 7) (L. Puhalo)

Categories: Articole