În fruntea întregii Biserici Ortodoxe Române se afla Sfântul Sinod, „cea mai înaltă autoritate pentru chestiunile spirituale și canonice și for suprem pentru chestiunile bisericești de orice natură”, format din patriarh ca președinte și din toți mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari în funcție. Ca organ deliberativ pentru întreaga Patriarhie funcționa Congresul Național Bisericesc, format din șase reprezentanți ai fiecărei eparhii ( 2 preoți și 4 mireni ), aleși pe 6 ani, și care se întrunea odată la 3 ani, cu atribuții administrative, culturale și economice. Organul executiv al Sfântului Sinod și al Congresului Național Bisericesc era Consiliul Central Bisericesc, format din 15 membri, câte 3 din fiecare Mitropolie ( 1 cleric și 2 mireni). 

 Unitățile administrative ale Bisericii erau conduse de adunări mixte (comitetul și consiliul parohial- art 37-58 din Statut ; adunarea și consiliul protopopesc- art 59-78 din Statut , adunarea și consiliul eparhial)- în care se respecta cu strictețe procentajul șagunian 1/3 clerici și 2/3 mireni. Participarea largă a mirenilor în conducerea treburilor bisericești inspirată ad literam din Statutul Organic al lui Andrei Șaguna a fost deturnată între timp fie prin alegerea în aceste organe a politicienilor de profesie, care nu aveau nicio legătură cu Biserica, fie prin acuzarea, de către unii clerici, a respectivei orânduieli de laicizare și protestantism, cerându-se reducerea sau înlăturarea elementului laic de la viața Bisericii .

Categories: Articole