Să rupem legăturile lor, şi să lepădăm de la noi jugul lor. (Ps 2, 3)

În două feluri se pot înţelege cuvintele acestea: fie că Duhul cel Sfânt porunceste celor ce aveau să creadă să se întoarcă dinspre slujitorii de idoli romani şi dinspre Iipsiţii de minte evrei, precum zice Teodorit: „Și să rupă legăturile robiei romanilor, şi să lepede jugul cel greu și omorâtor al legii evreilor, iar în locul acestora să alerge şi să primească legea cea uşoară şi pricinuitoare de viaţă a lui Hristos”. Ori cuvintele acestea se zic din partea iudeilor ucigaşi ai Mântuitorului, care, pe unele ca acestea, le ziceau prin cuvinte şi le făceau cu lucrurile, socotind că zdrobesc legăturile robiei Părintelui şi a Fiului şi că leapădă jugul supunerii către Dumnezeu, deşi, după fire erau supuşi robiei lui Dumnezeu, ca nişte făpturi ale Lui, după ceea ce s-a zis: că toate sunt slujitoare Tie (Ps. 118: 91). (Eftimie Zigaben)

Categories: Articole