Menu Home

Sinodalitate și autocefalie în istoria BOR (XXII))

De asemenea, Statutul BOR din 1949 a permis dezvoltarea învăţământului teologic în pofida faptului că Ministerul Învăţământului a alungat pur şi simplu şcoala bisericească din sistemul de învățământ. Statutul din 1949 şi legiuirile împreună cu regulamentele aferente au reuşit să jaloneze cu precizie în faţa statului activitatea bisericească, activitate ce era controlată şi supravegheată prin Ministerul Cultelor, apoi prin Departamentul Cultelor. Un alt beneficiu adus Bisericii prin Statutul din 1949 l-a constituit impunerea ca personalităţi juridice a unor instituţii din cadrul Bisericii, ca: patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, protopopiatul, parohiile şi mănăstirile”. . 

  Particularitatea canonică a Bisericii Ortodoxe Române – o excepţie în Ortodoxie – este dată de asocierea organelor soborniceşti mixte la lucrarea de coordonare a vieţii Bisericii, dar competenţele fiecărui for sunt determinate în conformitate cu tradiţia canonică a Bisericii Ecumenice a Răsăritului.

  Toată organizarea actuală a Bisericii îşi are originea în lucrarea sinodală din Biserică.

  Statutul Bisericii Ortodoxe Române a fost adoptat cu unanimitate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţele din 9 şi 20 octombrie 1948 şi el nu a fost supus aprobării Adunării Naţionale Bisericeşti, Sfântului Sinod fiindu-i recunoscută dintotdeauna calitatea de cea mai înaltă autoritate a Bisericii. 

  „Acest Statut, în cadrul sinodalităţii, continuând tradiţia ardeleană, asociază Adunarea Naţională Bisericească la luarea deciziilor economico-administrative din Biserică, dar nu poate fi vorba de o subordonare a Sfântului Sinod faţă de Adunarea Naţională Bisericească. Articolul 8 al Statutului BOR arată că organele deliberative ale BOR sunt Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească în sensul: Sfântul Sinod împreună cu Adunarea Naţională Bisericească. Sfântul Sinod nu poate fi considerat în nici un caz în raport de subordonare canonică faţă de Adunarea Naţională Bisericească. În Tradiţia canonică a Bisericii Ecumenice a Răsăritului (evocată şi de articolul 10 al Statutului BOR care spunea că Sfântul Sinod tratează „orice chestiune dogmatică, canonică şi a cultului şi o rezolvă în conformitate cu învăţătura Bisericii Ecumenice a Răsăritului”), autoritatea competentă să ia decizii canonice şi administrative în domeniul organizării structurilor bisericeşti o are Sinodul Bisericii autocefale. 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut