Menu Home

Relația familială cu eroii în mediul sătesc

În mediul sătesc relațiile interumane se desfășoară într-o dimensiune mult mai strânsă decât în spațiul orășenesc. Pomenirea eroilor, este rânduiala care, departe de a avea o dimensiune pur euharistică (de mulțumire) manifestată la un nivel oarecum impersonal și încadrată în rugăciunea generală pentru „ostași, eroi, luptători, căzuți în toate timpurile și toate locurile”, se manifestă cu un puternic accent personal-sufletesc, dat de legătura de rudenie între eroi și urmașii lor.

Astfel, rânduiala de rugăciune desfășurată la monumentul comemorativ al eroilor satului, captează toate trăsăturile simbolice și rituale ale unui obișnuit soroc de pomenire al celor sunt încă pentru cei de azi părinte, unchi, naș, socru. Colivele, împărțirea de năframe cu lumânare, dăruirea de pominețe (mici pchete cu daruri alimentare în care se află neapărat lumânare și chibrit), înfrățirea veșnicei pomeniri dovedesc o personalizare a serviciului religios ce dovedește tăria iubirii în fața morții. Dar pomenirea și relația de rudenie nu încetează la Înălțare. Pomelnicele familiilor consemnează rudele căzute pe câmpuri de luptă iar fotografia vrednicilor înaintași este așezată în camera din față, la loc de cinste și cuviință. Prin ei, trecutul este aproape, amintirea jertfei lor este vie iar florile depuse pe mormânt sunt confirmarea că n-au murit în zadar.

N-au murit la Plevna în zadar

străbunii din legende şi din poveşti,

o dovedesc prea clar

cuvintele: Sunt, Eşti.

N-au murit în zadar

părinţii părinţilor noştri la Mărăşeşti,

o dovedeşte prea clar

vorba care-o zic azi: Sunt, Eşti.

În Tatra n-au murit în zadar

părinţii noştrii cei tineri, cereşti.

Iată-ne, rostim cu mândrie şi clar:

Sunt, Eşti.

Nichita Stănescu

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut