Patriarhatul

   Ca o specificitate a Statutului de organizare a BOR din 1949 este faptul că prin articolele 29 și 30, care descriu drepturile patriarhului se instituie în Biserica noastră instituția patriarhatului, care nu exista până la promulgarea acestei legiuiri, existând doar titlul onorific de patriarh fără niciun drept real propriu-zis, ci numai cu drepturi onorifice, în fond patriarhul fiind numai un Mitropolit Primat. Toate drepturile cere constituie conținutul canonico-juridic al instituției patriarhatului au în centru dreptul de devoluțiune- ca un drept special al patriarhului. Acest drept servește ca un corectiv pentru cazuri excepționale, și el decurge din dreptul de control și de dispoziție al organelor superioare ale unei administrații, față de organele inferioare. În Biserică el și-a dovedit întotdeauna utilitatea și a fost recunoscut pe seama mitropoliților, exarhilor și a patriarhilor.

 Creată fiind instituția patriarhatului, prin statut, s-a creat și aparatul prin care Patriarhul să-și poată exercita drepturile- Administrația patriarhală, compusă din doi episcopi vicari, șase consilieri administrativi, cancelaria patriarhală și corpul de inspecție și control. Prin înființarea instituției patriarhatului, Biserica Ortodoxă Română și-a dobândit titlul real de „Patriarhia Română”.

Categories: Articole