Pătimirea preoților în timpul prigoanei comuniste, ca modalitate de a dezorganiza Biserica și a lipsi din mijlocul poporului repere de credință, de moralitate și de slujire liturgică, a fost profețită de Domnul Iisus „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile” (Marcu 14, 27). Mai mult, Domnul vestește în capitolul X al Evangheliei de la Matei temeiul pentru care credincioșii Săi vor fi prigoniți dar și speranța biruinței în încercări.

Fiind în anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, se cuvine să nu ascundem lumina sub obroc, ci să dezvăluim chipuri și informații uitate despre preoții din Episcopia Sloboziei și Călărașilor care au pătimit și s-au încununat prin mărturisire și martiriu.

Chiar în parohia noastră, vârstnicul preot pensionar Ilarion Fiera a primit batjocoră și lovituri cauzatoare de moarte doar pentru simplul fapt că era slujitor al lui Hristos.

„În ziua de 6 august 1949, în etate de aproape 83 de ani, părintele Ilarion oficia la biserică slujba Schimbării la Față a Domnului. La un moment dat, serviciul divin a fost întrerupt de reprezentanții puterii comuniste, instaurate la nivel local, ce au somat credincioșii să predea de urgență „cotele” impuse pentru colectarea lânii. Ca urmare, în aceeași zi, după terminarea slujbei, Părintele Ilarion a preluat sacii cu lână și însoțit de vizitiu s-a îndreptat cu brișca spre localitatea Dragoș Vodă. Spre adânca neliniște a familiei, au revenit acasă abia a doua zi dimineața, când părintele a fost adus pe brațe, însoțitorul său declarând cu mare emoție că în încăperea unde se primeau „cotele”, sub motivația că era preot, că poseda pământ, fiind deci „chiabur”, a fost îndelung insultat, agresat fizic și verbal, batjocorit, tras de barbă. Într-un final, după ce fusese ținut mult timp în picioare și aflat în dificultate după brutalitățile suportate, i s-a oferit un scaun, dar când a fost să se așeze, odată cu tragerea scaunului spre înapoi, a fost bruscat, astfel că rostogolindu-se pe spate s-a lovit cu capul de podeaua din beton. Această lovitură i-a cauzat imediat hemoragie abundentă pe nas și gură, după care a rămas inert. Forțați să plece imediat către casă, vizitiul a apelat la un localnic să-l însoțească, deoarece părintele era în stare de inconștiență. Au ajuns în Plevna la 7 august, orele 7, când adus în casa sa a mai trăit până în jurul prânzului, decesul constatându-se în data de 8 august.

De menționat, că la scurt timp după înhumarea părintelui, maica preoteasă ,în vârstă de 80 ani, și familia sa au trebuit să părăsească de urgență casa, sub amenințarea că „trebuie dusă la Canal, acolo e locul chiaburilor și popilor”, astfel că întrega agoniseală mobilă și imobilă a fost părăsită”[1].

(Pr Gabriel Toma, PAROHIA PLEVNA, Monografie istoric- spirituală, Editura Tradiția Românească, București, 2014)

[1] Informații primite de la nepoata Părintelui Ilarion, doamna Iulia Făgărășan

Categories: Articole