Prin intermediul diverselor filade, broșuri, fluturași, reviste viu colorate, propagandiștii religioși „au înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.”(2 Tim 3, 5-7)

Și părinții noștri au fost confruntați, ca păstori și învățători, cu ispită lupilor îmbrăcați în piei de oaie ce veneau spre răpirea Turmei lui Hristos. Unul dintre parinții nostri a fost Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei. Aflând de tipărirea în limba română a unui Catehism calvin pentru „evanghelizarea” românilor ortodocși, Mitropolitul convoacă, la 1645, un sinod al Bisericii Ortodoxe din Moldova și Țara Românească care aprobă lucrarea sa Răspunsul împotriva Catehismului calvin, prin care se ia poziție și se răstoarnă, numai pe baza Sfintei Scripturi, basmele meșteșugite care întorc de la adevăr pe cei mai puțin cunoscători ai Scripturii.

În capitolul al 12-lea al Catehismului s-a scris despre Simbolul credinței creștine, care e format din 12 părți. Iar acolo unde se spune: „Cred întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”, aici se spune numai: „Cred într-o Biserică creștinească și în comuniunea Sfinților”, lucru care este sminteală și întunecare în calea credinței celei drepte. Căci acest Simbol al credinței creștine, cu cele 12 părți ale sale, a fost întocmit la întâiul și al doilea Sinod a toată lumea, unde Sfințiți și de Duhul Sfânt luminați Părinți au condamnat cu anatemă și afurisire, ca nicio slovă să nu se adauge și nici să se scadă [din el], ci așa cum a fost scris și ni s-a dat, așa trebuie să îl mărturisim în mod neschimbat. Însă aici se leapădă „întru”, nu se spune: „întru una”, ci numai: „o Biserică”. Și acest gând [l-au avut], pentru că Biserica este adunarea credincioșilor. 

Și pentru ca să nu pară că nu cred în oameni și să cadă în păcate, de aceea spun: „o Biserică” și nu: „întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”. 

Răspunsul soborului celor două țări [românești]

Știm și noi că Sfânta Biserică este adunarea credincioșilor, care credincioși nu sunt niște păcătoși, ci niște locașuri ale Duhului Sfânt. Pentru că acestea spune Sfântul Pavel: „Nu știți oare că sunteți casa lui Dumneezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește întru voi?”[I Cor. 3, 16].  Căci, prin harul Său, suntem fiii lui Dumnezeu și umblăm întru poruncile Lui cele sfinte. De aceea se cheamă că suntem adunare și sfântă Biserică. 

Însă nu suntem Biserică în mod simplu, ca adunarea păgânilor și ca soborul evreilor, care se cheamă biserică, ci suntem Biserică sfântă, fiecare dintre noi fiind mădularele și ligamentele acestei Sfinte Biserici iar Hristos e capul nostru. După cum spune și Fericitul Pavel, atunci când zice: „Toate sunt plecate sub picioarele Lui și pe El L-a dat cap peste toată Biserica” [Efes. 1, 22]. Și aceasta, pentru ca să creștem toți întru El, Care este capul, Hristos, întru care tot trupul se închie și se împreună. Iar în al cincilea capitol [de la Efeseni], prin exemplu, se spune: „După cum bărbatul este cap femeii, așa și Hristos este cap Bisericii” [Efes. 5, 23]. Către ei și către coloseni, același spune: „și Acela este cap trupului Bisericii” [Efes. 5, 23; Col. 1, 18]. Așadar cap al trupului Bisericii este Hristos iar mădularele [Bisericii] sunt Petru, Pavel, Nicolae, Gheorghe și alți credincioși. 

Iar mădularele acestea, care se pleacă sub acest cap, care este Hristos, sunt adevărata Biserică sobornicească și după cum se pleacă capului toate mădularele și de la el se îndreptează și lucrează, așa și mădularele Bisericii, credincioșii, fiind plecați sub capul lor, [Care este] Hristos, de la Dânsul se îndreptează și lucrează lucrurile mântuirii. 

Pentru aceasta, credincioșii, având credința „întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”, se pleacă Sfintei Biserici, adică Domnului nostru Iisus Hristos, Care este capul mădularelor, adică al credincioșilor. [Și pentru aceea mărturisesc crezul acesta]: „întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”. 

Iar Biserica este sfântă, pentru că este adunarea de credincioși Sfinți și Drepți, care umblă întru poruncile lui Dumnezeu și întru ei locuiește Duhul Sfânt. 

Iar Biserica este sobornicească, pentru că din toate limbile/națiunile este adunată/compusă. 

Și, la fel, e apostolică, pentru că de la Apostoli are început. 

Deci noi, toți credincioșii, care urmăm învățăturilor celor credincioase și adevărate ale Sfinților Părinți Purtători de har și care sunt de Duhul Sfânt luminați, mărturisim și zicem: „întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”.

 Căci, într-adevăr, calvinii și luteranii vorbesc despre „o Biserică”, dar [nu o numesc] nici sfântă, nici sobornicească și nici apostolică. Pentru că așa arată bisericile lor: nu au nicio sfințire, nicio preoție, nici cele 7 Taine, nu sunt sobornicești, pentru că nu sunt în toată lumea și nici nu sunt formate din toate națiunile. Pentru că nu sunt apostolice, adică nu sunt de la Apostoli, ci sunt noi, apărute de curând, adică de vreo o sută de ani. Și ele nu au nici faptele Apostolilor și nici nu țin învățăturile Apostolilor.

 Iar Apostolii învață despre feciorie ca fiind mai mare decât căsătoria [I Cor. 7, 7], iar ei o strică și îi silesc pe toți oamenii să se căsătorească. 

Apostolii învață ca preotul să fie bărbatul unei singure femei [I Tim. 3, 2], iar ei își iau până la 7 femei și tot [se consideră] preoți. 

Apostolii învață, că de există un om bolnav [printre noi], să se cheme preoții Bisericii și să facă rugăciune pentru el și să îl ungă cu ulei în numele lui Dumnezeu, pentru ca să se tămăduiască [Iac. 5, 14-15]. Ei însă nu spun nimic. 

Apostolii învață ca credincioșii să umble în fapte bune, pentru că credința fără fapte este moartă [Iac. 2, 20], pe când ei spun că nu trebuie să facem fapte bune, ci [e de ajuns] numai credința.

 Apostolii învață să postim și să ne rugăm și să stăm în curăție în vremurile de rugăciune dinspre zilele mari, împărătești [I Cor. 7, 5], pe când ei nu spun nimic despre acestea. 

Apostolii învață să avem pocăință și să ne spovedim [păcatele] [F. Ap. 3, 19], pe când ei nu spun nimic nici despre aceasta. 

Apostolii învață că Dumnezeu nu este începătorul răului. Însă ei spun că de la Dumnezeu este răul și munca omului. Iar aceste lucruri nu le spun nici păgânii, adică turcii și tătarii. Căci nu au nici ei astfel de învățături întunecate și urâte de Dumnezeu, prin care calvinii și luteranii nu urmează și nu cred Sfintei Evanghelii, nici nu ascultă de Apostoli, ci se arată luptători [împotriva lor] și vrăjmași [ai propovăduirii lor] și corupători ai Sfintei Scripturi și ai Sfintei Evanghelii și [ai propovăduirii sfinte a] Apostolilor. (Pr Dr Dorin Picioruș)

Categories: Articole