Când un detașament de evrei a fost trimis să cureţe zăpada din curtea patriarhiei, un preot a venit în mijlocul evreilor:

-Ce faceţi dv. aci? 

-Am fost trimişi să curăţim zăpada…

-Dar noi nu avem nevoie de sclavi, -duceţi-vă oameni buni. 

Unul dintre evrei a cerut să fie primit de I. P. S. Patriarh Nicodem. L-a primit cu blândeţe şi i-a întrebat:

-Ce doreşti, fiule ? 

Şi evreul a răspuns: 

„Suntem fericiţi să facem munca această în curtea patriarhiei decât pe străzi, în batjocura oamenilor. Este un detaşament care lucrează la cele sfinte în cimitirul Sevastopol. 

-Dar noi nu suntem egipteni şi nu vrem sclavi. 

Şi la insistenţa evreului că oamenii vor să lucreze totuşi la patriarhie, Sfântul Părinte a tăcut. A privit cu blândeţe pe omul care-și plecase fruntea la pământ şi a rostit: „Facă-se voia voastră!“ 

Nu trebuia mai mult. Capul Bisericii rostea o sentinţă şi un crez, atunci când înfiera josniciile la care erau supuşi evreii, mărturisind: „Nu suntem egipteni şi nu avem nevoie de sclavi“!

Atitudinea blândă şi solicitudinea patriarhului Nicodim au fost cunoscute şi de şef-rabinul Şafran, care a fost primit în audienţă (în împrejurările în care exista pericolul ca zeci de mii de evrei din Basarabia şi Bucovina să fie deportaţi în Transnistria) cum mărturiseşte S.C. Cristian,

vicepreşedintele Comunităţii Evreilor din Iaşi.

(Revista Biserica Ortodoxă Română, Nr 11- 12, 1945)

Categories: Articole