Lucrarea apologetică a Sf Varlaam al Moldovei, pentru tâlcuirea corectă a învățăturii Sfintei Scripturi, Răspuns împotriva catehismului calvin, ajunge la vădirea și răsturnarea învățăturii cu nume mincinos cum că mântuirea se lucrează doar cu credința, fără fapte bune.
În al 36-lea capitol al Catehismului se pune următoarea întrebare:
–Cum te vei îndrepta înaintea lui Dumnezeu?
–Numai prin credința pe care o am în Iisus Hristos, numai prin mila lui Dumnezeu, pe care El mi-a dat-o, mi-a dăruit-o, prin faptele și dreptatea și sfințenia lui Hristos. Căci acestea le spune Pavel romanilor: „Îndrepta-se-vor în har, din mila lui Dumnezeu, prin răscumpărarea lui Hristos, Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfă răscumpărătoare, prin credința în sângele Lui.
Drept aceea ținem cu credință [faptul], cum [că] omul se îndreaptă din credință, fără faptele Legii”[Rom. 3, 24-25, 28].
Răspunsul soborului celor două țări [românești]
Aici, Fericitul Apostol Pavel arată trei lucruri.
Primul, cum că fără nicio vrednicie [personală] și fără niciun lucru bun al firii omenești, Dumnezeu, din dragoste și milă și din nemăsuratul bine pe care îl are, l-a mântuit pe om. Căci spune Sfântul Pavel: „Nu pentru vreun lucru bun pe care l-am fi făcut noi, ci pentru mila Sa prea mare, prin care nea mântuit pe noi” [Tit 3, 5].
Al doilea, cum că mântuirea omului Dumnezeu nu a făcut-o pentru vreun alt motiv, ci numai pentru sângele Fiului [Său] și al Domnului nostru, al lui Iisus Hristos. Pentru că tot Apostolul Pavel spune: „Să nu se laude cineva, ca și când ar fi făcut el mântuirea, ci [aceasta a fost făcută] numai de acest cinstit sânge al Domnului Hristos” [Efes. 2, 9, 13]. După cum stă scris și în întâia epistolă a lui Ioan Evanghelistul: „Sângele lui Iisus Hristos, Fiul Său, ne curățește pe noi de toate păcatele” [I In. 1, 7].
Al treilea, pentru ca să arate și să adeverească oricărui om în parte, că nu trebuie să nădăjduiască sau să i se pară, că doar pentru lucrurile Legii Vechi este mântuirea omenească.
Căci Apostolul Pavel, peste tot [în scrierile sale], numește Legea Veche drept lege iar pe Legea Nouă o numește har. Pentru aceasta, acolo unde vei citi lege [în scrierile sale], acolo vorbește despre umbra legii, despre cea care a trecut, iar când vei citi despre harul legii, atunci e vorba despre cea nouă. Iar dacă va cugeta cineva faptul, cum că credința îl va mântui pe om fără fapte [bune], după cum scrie în acest Catehism, cum că aceasta înseamnă a se îndrepta în har, îl întrebăm atunci pe acesta și îi cerem să ne răspundă: de care păcate zice Apostolul Pavel că se îndreptează [omul] în har, de cele de dinainte de Botez sau de cele de după Botez? Iar de va spune că se îndreptează în har de păcatele cele de după Botez, atunci acela este un mincinos, după cum și Satana, tatăl lui, este mincinos [In. 8, 44]. Căci dacă aduc mărturii chiar și numai de la Apostolul Pavel, acesta le dă peste ochi [cu adevărul] și îi arată ca mincinoși, pentru că el ne spune, că omul se îndreptează prin har de păcatele cele mai dinainte, ale strămoșilor și nu de păcatele cele de după Botez. De aceea trebuie să citești această zicere a Sfântului Pavel către romani, unde el spune: „Îndreptându-se în har, prin răscumpărarea lui Hristos, pe care Dumnezeu l-a rânduit ca să fie curățire, pentru credință, cu sângele Lui, la arătarea dreptății Lui, pentru păcatele cele care-au fost înainte” [Rom. 3, 24-25].
Deci vezi de aici, că despre îndreptarea și iertarea păcatelor celor mai dinainte, care au fost ale strămoșilor, vorbește aici Apostolul pentru cei întunecați și orbi. Și iarăși vă mai întrebăm, pentru ca să ne răspundeți, despre cuvântul Fericitului Pavel, care a fost spus mai sus, unde se spune: „Pentru aceea ținem ca adevăr, că omul se îndreptează prin credință, fără faptele Legii” [Rom. 3, 28]. La aceasta să ne răspundeți așadar, despre care Lege scrie Sfântul Pavel aici, că prin ea se va îndrepta omul, prin credință și nu după faptele ei: despre Legea Veche, cea mai dinainte de Hristos sau despre cea Nouă, de la Hristos încoace, de care nimeni nu poate să se lepede? Căci în aceeași epistolă, mai sus, arată Sfântul Pavel din nou și vă lovește peste ochi cu cuvintele sale, atunci când spune: „Din lucrul Legii nu se va îndrepta niciun om înaintea Lui, căci prin Lege se cunoaște păcatul.
Însă acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, aceea care-i mărturisită de Lege și de Proroci. Iar dreptatea lui Dumnezeu, [vine] prin credința lui Iisus Hristos, care e în toți și peste toți cei care cred”[Rom. 3, 20-22].
Lucrurile Legii sunt toate câte a învățat Prorocul Moise, în afară de cele 10 porunci, adică cele despre: junghieri, jertfe, spălări, tămâiere, Paști, tăierea-împrejur. Căci despre cele 10 porunci Domnul ne spune: „N-am venit să risipesc Legea, ci să o desăvârșesc” [Mt. 5, 17]. Acelea sunt faptele cele bune despre care Apostolul Pavel spune, că „le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, pentru ca să umblăm întru ele” [Efes. 2, 10]. Acestea sunt de mântuire, întărite și plinite de către Domnul Hristos, pe când alte lucruri ale Legii Vechi sunt nefolositoare. Pentru aceasta spune Fericitul Pavel: „din lucrul Legii nu se va îndrepta niciun om înaintea lui Dumnezeu” [Rom. 3, 20]. Și aceasta, pentru că vrea să le spună romanilor, să nu se mai creadă unii mai drepți și alții mai păcătoși, pentru că „toți au greșit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, pentru că se îndreaptă în har, cu darul lui Dumnezeu” [Rom. 3, 23-24]. Și de aici vezi, că cei din Legea Veche și dintre păgânii nebotezați se îndreaptă în har, pentru răscumpărarea lui Iisus Hristos, de păcatele cele mai dinainte de Botez ale strămoșilor. Iar în alt loc spune Sfântul Pavel, că lege se cheamă [cea] dinainte de Hristos, iar de la Hristos încoace se numește har [Rom. 6, 15]. Iar tot aici spune: „nu sunteți sub lege, ci sub har” [Rom. 6, 14]. Și mai jos spune: „Când eram trupești, poftele păcatelor cele care erau în Lege biruia în mădularele noastre, încât făceam roada morții. Însă acum ne-am desfăcut de Lege, pentru că am murit celei care ne ținea, pentru ca să lucrăm lui Dumnezeu întru înnoirea duhului, iar nu după Scriptura cea Veche” [Rom. 7, 5-6].
Și de aici observi, că fără lucrul Legii Vechi omul se poate îndrepta, dar nu și fără lucrul Legii Noi. Dar aceștia se amăgesc cu privire la acest cuvânt, pentru că nădăjduiesc că expresia Apostolului: îndreptarea prin har, ar cere credință fără fapte și că astfel s-ar îndrepta omul.
Iar noi spunem și mărturisim, cum că prin credința în har ne mântuim. Însă îi întreb iarăși pe aceștia: care însă credință [e luată în discuție]: credința vie prin fapte bune sau credința moartă prin fapte rele? Căci, după cum am arătat mai sus, Sfântul Apostol Iacov spune în epistola sa, cum că: „așa cum trupul fără suflet este mort, tot la fel și credința fără fapte este moartă” [Iac. 2, 26]. Iar Domnul nostru Iisus Hristos la a doua Sa venire, atunci când va veni să judece viii și morții, de credință ne va întreba sau de fapte? Căci adevărat lucru este, că ne va întreba despre fapte, după cum ne spune la Matei, când ne vorbește despre mustrările pe care le vom primi, pentru că nu i-am îmbrăcat pe cei goi și nu i-am săturat pe cei flămânzi și nu i-am primit pe cei săraci și nu i-am adăpat pe cei însetați [Mt. 25, 41-43]. Căci și la Ioan ne spune: „cei care au făcut cele bune vor învia întru învierea vieții, iar cei care au făcut rele, întru muncile de veci” [In. 5, 29]. Și mai înainte, tot la Ioan, Domnul ne spune: „de Mă iubiți, păziți poruncile Mele” [In. 14, 15]. Iar de va spune cineva, că nu ne va mustra la judecată pentru pocăință și pentru posturi, acela să audă așadar, că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a vorbit aici despre cele care sunt mai importante și începutul altor fapte bune și care sunt de ajutor și de folos și pentru frații noștri, cei credincioși, căci după acestea urmează toate celelalte.
Categories: Articole