Anul comemorativ al traducătorilor de cărți bisericești: părintele Dumitru Fecioru

Noaptea târziu, când grijile scaunului arhiepiscopal nu-l mai tulburau, Sfântul Ioan Gură de Aur -ne istorisește Viaţa sa aghiografă -se închidea în camera sa de lucru şi tâlcuia epistolele Sfântului apostol Pavel. Camera nu avea alt mobilier decât un pat modest, o masă şi un scaun, iar ca podoabă sfintele icoane, între care icoana Sfîntului apostol Pavel; la această icoană îşi îndrepta necontenit privirile când zăbovea asupra înţelesului dumnezeieştilor cuvinte ale apostolului neamurilor. Dăduse dispoziţie să nu fie tulburat de nimeni în timpul lucrului său; nimeni să nu intre la el și nici să treacă pe dinaintea uşii lui. După ce a tâlcuit o parte din epistolele Sfântului apostol Pavel, sfântul Ioan Gură de Aur a fost cuprins de oarecare îndoială. Oare îi va plăcea lui Dumnezeu tâlcuirea sa? A înţeles el bine cuvintele marelui apostol?

Şi s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-i arate într-un chip oarecare de-I sunt plăcute explicările sale. 


Între timp un curtean a căzut în dizgraţia împăratului. Curteanul a cerut printr-un cunoscut Sfântului Ioan Gură de Aur îngăduinţa de a-l primi, ca să-şi spună păsul. Arhiepiscopul a încuviinţat. Curteanul s-a hotărât să se ducă noaptea la palatul arhiepiscopal, ca să nu fie văzut de duşmanii săi. Într-o seară, a venit și l-a rugat pe ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, pe Proclu, arhiepiscopul de mai tîrziu aI Constantinopolului, să-l anunţe. Proclu, înainte de a intra, s-a uitat printr-o crăpătură în camera în care lucra Sfântul şi a văzut că arhiepiscopul nu era singur, ci în spatele lui stătea un bărbat aplecat spre el şi cu gura Ia urechea Iui. Proclu, intrigat că dascălul său este cu cineva în cameră, a căutat să audă ce spune acel bărbat, dar n-a putut înţelege nimic. Văzând că nu poate intra, s-a întors şi a spus curteanului că nu-I poate anunța, pentru că altul se află cu arhiepiscopul, să mai aştepte până ce va pleca acela. După câtva timp, Proclu s-a dus din nou, dar iarăşi l-a văzut pe străin tot acolo, s-a dus și a treia oară, dar în zadar. Nu după mult timp a tocat pentru slujba de noapte. Atunci Proclu a spus curteanului să se ducă acasă și să vină în seara următoare, că nu-I mai poate introduce, pentru că arhiepiscopul îşi începe rugăciunea, care durează până dimineața.

Curteanul a venit și a doua seară, dar n-a putut fi introdus pentru aceeaşi pricină ca şi în seara trecută. Mirarea lui Proclu era mare, cine putea fi străinul acela care intră neobservat? Şi s-a hotărât să nu mănânce, să nu bea, să nu doarmă și să nu se dezlipească de uşă până nu va afla cine este acel bărbat. Şi a făcut aşa. Seara, când a venit curteanul, încredinţat că nimeni n-a intrat la arhiepiscop, i-a spus că va vorbi negreşit cu el, că n-a văzut pe nimeni intrând. Totuşi, ca și mai înainte, s-a uitat înăuntru și a văzut iarăşi pe acel bărbat. Proclu a spus atunci curteanului să se ducă la casa sa şi să se roage singur lui Dumnezeu pentru mîntuirea lui, că bărbatul care vine la arhiepiscop este trimis de Dumnezeu, că intră în cameră fără să fie văzut. A doua zi dimineaţă, sfîntul Ioan Gură de Aur şi-a adus aminte de curteanul care trebuia să vină la el şi l-a întrebat pe Proclu de nu l-a căutat cineva. Proclu i-a răspuns că da, dar i-a povestit totodată şi pricina pentru care nu l-a putut introduce. Când a terminat de vorbit, Proclu şi-a aruncat ochii la icoana sfântului apostol Pavel şi, minunat peste măsură, a spus arhiepiscopului că bărbatul care era în cameră cu el seamănă cu cel zugrăvit pe icoană. Aşa a aflat sfântul Ioan Gură de Aur că Dumnezeu i-a ascultat cererea, trimiţând pe însuşi autorul epistolelor să-i dicteze tâlcuirea. 


0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...