Hrana cea mai presus de fire a sufletului nostru este cuvântul lui Dumnezeu, despre care zice Scriptura: „nu numai cu pâine va trai omul, ci (şi) cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”

(Matei 4, 4). Fără de această pâine „omul cel dinlăuntru” (Rom. 7, 32; II Cor. 4, 16) moare, ca şi cum ar fi sfârşit de foame şi de flămânzire.

Iar «moartea sufletului se abate mai ales asupra celor ce nu vor să asculte de cuvântul Domnului şi de învăţăturile Lui» şi să le înţeleagă. Această pâine este de mare folos sufletului. Fără ea nu putem trăi. Hrana noastră cea spre fiinţă şi din care trăiesc sufletele pe pământ este cuvântul lui Dumnezeu, ce se împarte

necontenit în biserici. Viaţa veşnică va fi răsplată celor ce-l ascultă şi-l împlinesc.

Cealaltă hrană a sufletului este Trupul şi Sângele lui Hristos: „Trupul Meu cu adevărat este mâncare şi Sângele Meu cu adevătat este băutură; cela ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 55, 56).

În Sfânta Liturghie, rugăciunea Tatăl nostru se rosteşte înainte de frângerea şi împărtăşirea cu Sfintele Taine, «cu scopul ca noi, voind să primim sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, să I le cerem nu numai întru numele lui Iisus Hristos, ci şi prin rugăciunea Lui». 

«Pâinea spre fiinţă» este pâinea celor ce mănâncă trupul lui Hristos. Aceasta este pâinea spre fiinţa, nu cea obişnuită, şi este rânduită spre fiinţarea sufletului.

Ea întăreşte şi sfinţeşte trupul şi sufletul.

Tatăl ceresc, când vrea să Se facă hrana oamenilor, împrumută faţa ei. 

«Noi frângem o pâine», scrie Sfântul Ignatie al Antiohiei creştinilor din Efes, «care este nouă doctorie pentru a nu muri». Pâinea aceasta este mâncarea care hrăneşte fiinţa noastră cu Dumnezeu cel viu şi face ca să fim în El şi El în noi. (Învățătura de credință)

Miercuri, 20 martie 2019, în a doua săptămână a Marelui Post s-a slujit Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor, prilej de cuminecare a celor ce au exersat asceza duhovnicească.

Categories: Articole