În teologia creştină, cu rădăcini în Sf. Scriptură şi în Sf. Tradiţie, starea de sănătate deplină înseamnă mult mai mult decât sănătatea trupească.

Omul reprezintă o unitate deplină între suflet şi trup. Sufletul e legat de trup, dar depăşeşte materialitatea acestuia, făcând din om o persoană capabilă de îndumnezeire şi destinată 

eternităţii.

Orice om botezat în Biserica noastră este candidat la sfințenie. De aceea, atât preotul, cât și credincioșii trebuie să înceteze a-l mai vedea pe omul bolnav doar ca obiect al milei creștine. Acest om este de fapt omul cercat și iubit de Dumnezeu, este aurul trecut prin foc. Nu este obiectul milei, ci “obiectul” slujirii noastre, este fratele în care Hristos Însuși suferă.

 Suferința trupului arată aşadar cel mai adesea o lipsă de împlinire sufletească. Prin urmare, sănătatea pacientului trebuie evaluată și din perspectiva duhovnicească, nu doar din cea a sănătății trupești, conform zicerii cu valoare de 

aforism: „Medicul care tratează pacientul fără să se îngrijească de sufletul lui nu se deosebeşte de un veterinar”.

 (J C Larchet) 

În aceste coordonate duhovnicești, vineri, 29 martie 2019, s-a oficiat în biserica parohială Taina Sfântului Maslu.

Categories: Articole