Ca mijlocitoare, Maria se comportă ca o mamă. Ea este Maica lui Hristos, dar este şi Maica credincioşilor. În Biserica bizantină, învăţătura despre mijlocirea universală a Mariei a apărut la Sfântul Andrei Criteanul (m. 740) prin urmare relativ târziu. Ulterior în secolele VIII-X a fost pusă în legătură cu învăţătura despre maternitatea spirituală a Mariei (Gheorghe al Nicomidiei şi Sfântul Gherman). Această legătură s-a făcut mai ales după apariţia imnografiei clasice. Din câte ştim, Maria nu este niciodată Maica credincioşilor, ci mai degrabă Apărătoarea creştinilor. Totuşi, ideea maternităţii Născătoarei de Dumnezeu este veche, deoarece apare în Ioan 19, 25- 27. Într-adevăr, aici aflăm temeiul biblic al acestei învăţături, precum şi cel al prezenţei active a Maicii Domnului în Biserică. Repus în întreg contextul celei de-a patra Evanghelii, acest text ţine seama de ceasul lucrării lui Iisus, care este în acelaşi timp ceasul Pătimirii sale şi cel al Slavei Sale (Ioan 2 :4, 7:30, 8:20, 12 :23-27, 13 :1, 17:1). Textul este însă în legătură evidentă cu episodul minunii de la Cana (Ioan 2:1-12), cum reiese din anumite caracteristici comune celor două scene. Venirea ceasului lui Iisus deschide Maicii Sale posibilitatea de a interveni pe lângă El în favoarea oamenilor, pentru că ea înlătură obiecţia pe care Iisus o făcuse la Cana: „Ceasul Meu n-a venit încă“ (Ioan 2 :4). Şi textul din Ioan 19 :25- 27 trebuie repus în contextul lucrării lui Hristos.

Aici este marcat ceasul Răscumpărării, al Împăcării lui Dumnezeu cu oamenii, al naşterii Bisericii. Biserica este noul popor al lui Dumnezeu. Ea reprezintă omenirea răscumpărată. Oamenii devin în ea fii adoptivi ai lui Dumnezeu. De-acum înainte Iisus îi va numi fraţi pe ucenicii săi (Ioan 20:17; Evr. 2:11-13; Ps. 21:24). În Noul Testament, poporul lui Dumnezeu devine astfel familia lui Dumnezeu. Aşadar, Maica după trup a Fiului lui Dumnezeu făcut om devine Maica prin înfiere a celor pentru care Hristos a murit şi pe care, prin această moarte, i-a făcut fraţii săi altfel spus fiii adoptivi ai Tatălui său. Aceste două înfieri se împlinesc în planuri ontologice total diferite, amândouă fiind rezultatul lucrării lui Iisus împlinite pe Cruce. Se poate considera că înfierea de către Maica Domnului înseamnă pentru cei răscumpăraţi, reprezentaţi pe Golgota de ucenicul mult iubit, că au devenit în Hristos fiii Dumnezeului său şi ai Dumnezeului lor, ai Tatălui său şi ai Tatălui lor (Ioan 20:17b), iar Maica de pe pământ a Mântuitorului a devenit Maica celor Vii (Gal. 3:20). După părerea noastră, prezenţa Maicii lui Hristos în Biserică, având drept corolar ce am numit prezenţa ei liturgică, poate fi considerată mărturia adusă în viaţa Bisericii de către Maica Domnului pentru a atestă că această dublă înfiere a fost efectiv realizată de Fiul ei, că oamenii s-au împăcat cu Dumnezeu şi între ei, că sunt chemaţi să formeze un singur popor, o singură familie, Biserica, familia lui Dumnezeu. (Alexis Kniazev)

Vineri, 12 aprilie 2019, în biserica filie Valea Rusului s-a slujit denia Imnului Acatist.

Categories: Articole