Zice Apostolul: „Căci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare”(1Tes.4,3) şi nu este nevoinţă puţină între sfinţenie şi între necurăţie. Căci ajutătorii necurăţiei sfătuiesc unele ca acestea şi zic: „Iată, nimeni nu te vede pe tine. Şi de cine te sfieşti?” Iar ajutătorii sfinţeniei, grăiesc către dânşii, dimpotrivă: „Dumnezeu te vede şi îngerii Lui de faţă sunt şi cum zici tu: „Cine te vede pe tine?”” Cela ce ispiteşte zice: „Acum, aici, pe nimeni nu vedem.” Cei ai sfinţeniei grăiesc: „Bine ai zis, că pe nimeni nu vedem, că scris este: „Viclenia lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu”(Înţ.2,21-22). Fiindcă poporul strigă şi zice: „Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată. Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude sau cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte?”(Ps.93,9). Iar, în alt loc, zice: „Doamne, cercatu-m-ai şi m-ai cunoscut. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea. Tu ai priceput gândurile mele de departe. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. Că încă nu este cuvânt pe limba mea şi, iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele ce de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, Tu de faţă eşti. De voi lua aripile mele în dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: „Poate întunericul mă va acoperi. Dar noaptea este lumină întru desfătarea mea. Că întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina”(Ps. 138, 1-12). Iar în alt loc zice: „Că în El trăim şi ne mişcăm şi suntem”(Fapte 17, 28). Şi cum zici tu, că nimeni nu te vede pe tine? Că Domnul zice: „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga”(Luca 19,40). Deci, acestea pomeneşte-le în gândul tău şi păcatul nu te va mai stăpâni pe tine şi nici întristarea păcatului nu te va mai prinde, ci bucurie şi pace în Sfântul Duh. Că, ce este păcatul? Scârbă întunecată, care urmează, căzând asupra celor ce îl lucrează pe el. Iar sfinţeniei îi urmează bucuria şi pacea. (Sf Efrem Sirul)

Categories: Articole