A treia rugăciune stăruitoare către Doamna noastră


 Vineri seară, 2 august 2019, a continuat rânduiala de rugăciune către Maica Domnului, cântându-se al treilea Paraclis:

 Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, fără ardere Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut, pe Cela ce ţine lumea, şi în braţe ai avut, pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşale, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atuncea să-mi dăruieşti, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău. 

 La partea învățătorească s-a citit un cuvânt de învățătură al Sf Ioan cel Milostiv referitor la răspunsul pe care se cuvine să-l dăm îndelungii răbdări a lui Dumnezeu față de noi, oamenii păcătoși:

De am fi cugetat cu înţelegere la îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, cea spre noi, apoi, nici la cer nu ne-am fi ridicat ochii noştri, ci, de-apururea cu chip smerit am umbla. Dar vreau să vă spun vouă cum, dintru nefiinţă, întru fiinţă, ne-a făcut pe noi Ziditorul, şi cum ne-a aflat pe noi, rătăciţi fiind, prin greşeala neascultării, şi, cu Sângele Său, ne-a răscumpărat din moarte. Şi tot pământul, şi chiar cerul, spre slujirea noastră le-a rânduit. Şi iarăşi, greşind noi, nu ne pierde, ci îndelungă răbdarea Lui este neclintită, iar milostivirea Lui fără de răutate. Trece cu vederea şi pe cei ce Îl hulesc, de multe ori pe El şi îi mângâie, prin iubirea Sa de oameni, şi slobozeşte de sus ploaie, pentru viaţa noastră. De câte ori, pe tâlharii, ce merg să ucidă şi să fure, îi acoperă şi îi apără şi nu îi dă să fie prinşi şi să fie osândiţi. Şi pe câţi oameni care merg cu corăbiile să fure, nu îi îneacă în adâncul mării, ci îi porunceşte să nu-i oprească pe ei de la răutăţi. Câţi se jură mincinos, pe Sfântul Lui Trup şi Sânge, iar El rabdă îndelung, nerăsplătindu-le lor, aici, cu nici un rău. Câţi ucid, la drumul mare şi nu-i dă pe ei fiarelor, ca să-i rupă. Câţi se duc să sape, pe dedesupt, casele altora şi nu-i lasă să fie prinşi de câini sau de oameni. Iar alţii, spurcaţi la cuvinte, dormind cu defrânatele şi încă petrecând în viaţa aceasta, cu înşelăciune, pe toate le rabdă îndelung, aşteptând întoarcerea lor spre El. Cu adevărat, nu voieşte moartea păcătosului, ci la porunca Lui, le dăruieşte toată desfătarea şi dulceaţa. Albinele, zburând prin văi şi pe câmpii, caută să adune roadele, ca se ne îndulcească. Se sârguieşte, prin căldură, să coacă tot felul de poame, ca să ne sature gura noastră şi să ne veselească inima. Drept aceea, fraţilor, să ne ruşinăm de Bunul Stăpân Dumnezeu, Care atâtea bunătăţi ne dăruieşte nouă, şi să ne pară rău de păcatele noastre şi să ne întoarcem la Hristos, Dumnezeul nostru, prin fapte bune."
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...