Menu Home

Oricât te-ai ruga, nu te foloseşti de rugăciune, cât te foloseşti de suferinţă!

Ferice de omul pe care-l mustră Domnul! Nu nesocoti mustrarea celui Atotputernic. El face rană şi tot El o leagă şi o tămăduieşte” (Iov, V, 17-18). 
Suferinţa trebuie înţeleasă ca un 
instrument pedagogic pe care Dumnezeu îl foloseşte întotdeauna pentru binele nostru, pentru izbăvirea din păcatele ce ne împresoară. Oricât ar fi de grea şi de chinuitoare, ea este un semn al cercetării, al prezenţei lui Dumnezeu şi al atenţionării faţă de om, izvorâtă fiind tot din iubirea Lui faţă de întreaga creaţie. Percepută astfel, ea devine cu adevărat izbăvitoare şi 
vindecătoare pentru sufletul omului, fiind cu mult mai uşor de suportat. Diavolul se foloseşte în mod făţiş de durere. Provocând suferinţă, el încearcă să-l determine pe om să-şi piardă nădejdea 
în Dumnezeu, să se răzvrătească şi mai apoi să se lepede de El. Despre acest lucru aflăm tot în cartea lui Iov, în care citim cum acest om drept era îndemnat de diavol să-L învinuiască pe Dumnezeu pentru necazurile sale, tăgăduindu-I astfel bunătatea, dar mai ales să se ridice 
împotriva Lui şi să se lepede de El. Că aceasta îi este voia, aflăm din spusele femeii lui Iov: „Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!” (Iov II, 9); o spune atât de limpede, încât unii comentatori ai textului o socotesc nu doar voce a diavolului, ci chiar întruchiparea lui . Nu putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să ne bucurăm de dragostea şi de bunătatea Lui fără ca mai înainte să fi gustat măcar odată din amărăciunea suferinţei. Sfântul Isaac Sirul spune că drumul către virtute trece, inevitabil, prin proba încercărilor duhovniceşti, a ispitelor şi a necazurilor, a „supărărilor fără de voie”
, a „pătimirilor fără de voie”. Vedem, 
aşadar, că teologia ortodoxă face din răbdarea acestora o adevărată virtute, scopul lor fiind acela de a ne face să simţim şi să cunoaştem adevărata iubire de Dumnezeu şi de semeni. 
Conştientizarea şi înţelegerea adevăratei dimensiuni a suferinţei împletită cu răbdarea, smerenia şi iubirea, ne duc către ţinta vieţii creştine, pe când împotrivirea sau încercarea de a le evita nu fac altceva decât să le înmulţească şi să ne împovăreze înaintarea în urcuşul nostru 
duhovnicesc. Pentru mulţi oameni, suferinţa este folositoare. Arhimandritul Simeon ne spune că „oricât te-ai ruga, nu te foloseşti de rugăciune, cât te foloseşti de suferinţă!”, iar Sfântul Isaac Sirul spune că suferinţele izvorâte din încercări sunt „neapărat folositoare oamenilor 
indiferent de treapta duhovnicească pe care aceştia se află. Ele ne sunt necesare tuturor, indiferent dacă suntem drepţi sau păcătoşi, pentru a ne întoarce la adevărata viaţă spirituală şi pentru a ne ajuta să înaintăm în asemănarea cu Dumnezeu”.

Miercuri, 27 noiembrie 2019, în parohia Radu Vodă s-a oficiat Taina Sfântului Maslu prin participarea preoților din Cercul Pastoral nr 2 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut