Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc.
Icoana Nașterii Domnului vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, pentru că temeiul cinstirii Sfintelor Icoane stă în întruparea Domnului Iisus Hristos pe care ochii oamenilor L-au văzut, apostolii L-au văzut iar ei au vorbit întregii lumi despre întruparea Lui. De aceea preoții merg din casă în casă, precum apostolii, vestind Nașterea Domnului în cântări și ținând icoana înaintea privirii credincioșilor.
Astfel, mersul cu icoana semnifică primirea, în casele şi în vieţile noastre, a Celui ce se naşte „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. De aceea cântările bisericeşti (ca şi colindele) relatează marele eveniment la timpul prezent: „Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de fire naşte…”, „Astăzi S-a născut Hristos…”, „Hristos se naşte, slăviţi-L!”. Astfel, noi, cei ce vieţuim într-un moment anume al istoriei, primim, în fiecare an, la Crăciun, Întruparea Dumnezeului Care se face om şi Care rămâne în acelaşi timp Dumnezeu.
Categories: Articole