Fiul lui Dumnezeu este primul nãscut dintre mulți frați; fiind unic prin naturã, și-a asociat prin har o mulțime de frați, care sunt una cu El. Într-adevãr,  celor care L-au primit le-a dat puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu (In 1,12). Devenind, așadar, Fiu al Omului, i-a fãcut pe mulți fii ai lui Dumnezeu. El și-a asociat aceastã mulțime, deși este unic în iubirea și în puterea Sa. Iar oamenii, deși, în ei înșiși, prin nașterea lor corporalã, sunt mulți, totuși, prin renașterea divinã, sunt una cu El. Numai Hristos, unic și total, singur este capul și trupul. Și acest Hristos unic este Fiul unui singur Dumnezeu, în cer, și al unei singure mame, pe pãmânt. Sunt mulți fii și un singur Fiu. Așa cum capul și trupul sunt un singur fiu și mai mulți fii, la fel, Maria și Biserica sunt o singurã mamã și mai multe mame, o singurã fecioarã și mai multe fecioare. Ambele sunt mame, ambele sunt fecioare. Ambele au zãmislit de la Duhul Sfânt fãrã atracție trupeascã. Ambele i-au dat lui Dumnezeu Tatãl un fiu, fãrã pãcat. Una a nãscut, fãrã nici un pãcat, un cap pentru trup; cealaltã a fãcut sã se nascã, prin iertarea pãcatelor, un trup pentru cap. Ambele sunt mame ale lui Hristos, dar nici una dintre ele nu-L naște întreg fãrã cealaltã. Astfel, ceea ce, în Scripturile divin inspirate, se spune în general despre fecioara-mamã, care este Biserica, se aplicã în particular Fecioarei Maria; și ceea ce se spune în particular despre fecioara-mamã, care este Maria, se înțelege în general despre fecioara-mamã, care este Biserica; și atunci când un text vorbește și despre una și despre alta, poate fi înțeles aproape fãrã distincție și indiferent despre una sau despre alta. În plus, fiecare suflet credincios este, în modul sãu propriu, mireasa Cuvântului lui Dumnezeu, mama, fiica și sora lui Hristos, fecioarã și logodnicã. Așadar, însãși Înțelepciunea lui Dumnezeu, care este Cuvântul Tatãlui, desemneazã Biserica în sens universal, pe Maria în sens special și orice suflet credincios în sens particular. De aceea, Scriptura spune:  Am prins rãdãcini într-un popor glorios, pe care îl stãpânește Domnul ca moștenire a Sa (Sir 24,12). Moștenirea Domnului, în sens universal, este Biserica; în sens special, Maria; în sens particular, orice suflet credincios. În lãcașul din  sânul Mariei, Hristos a locuit nouã luni; în lãcașul credinței Bisericii, pânã la sfârșitul lumii; în cunoașterea și în iubirea sufletului credincios, pentru toatã veșnicia. (Sf Isaac Sirul)

Categories: Articole