Tertilus cel fărădelege pe Onisim l-a întrebat
Din ce neam este.
Creștin este numele meu, iar neamul, Onisim.

Liber sau sclav ești tu?
Sclav lui Filimon am fost,
și lui Hristos Dumnezeu sclav credincios
Sunt acum.

 Și pe ce preț te-a vândut Filimon lui Hristos?
Cu al Său Sânge, Domnul Hristos m-a cumpărat.

 Vorbește degrabă, dumnezeii împărăției
îi cinstești tu oare?

Dumnezei nici nu văd, ci doar statui –
Chipuri de felurite fiare; toate închipuiri moarte.

 Văd un bivol căruia i se aduc jertfe;
Un berbec căruia i se aduc berbeci,
Și păsări ce se aduc jertfa unei bufniți:
Fiare vii ce se aduc jertfă altora moarte,
Cele vii, jertfă celor moarte,
Cele tari, jertfă celor mai slabe!
Nu, așa unora, eu nu pot să mă-nchin.
Ci Dumnezeului Celui Viu, Stăpânului
Și Făcătorului a toate, al tău, ca și al meu,
Doar Lui, O Tertilus,
Doar Lui mă voi închina!

Dar Tertilus își râse
De omul lui Dumnezeu,
Și porunci să fie tăiat cu sabia.

Stăpân peste al său trup,
Capul porunci să i-l taie,
Dar sufletul nu i-l putu lipsi
De slava lui Dumnezeu.

Slăvitul nume al lui Onisim a rămas
Ca cerul și pământul pe el
În veci să-l slăvească.