Bogăţia darului, care mi-ai dat, Mântuitorule, ducându-mă în ţări străine eu ticălosul, rău o am cheltuit, vieţuind desfrânat, şi o am risipit dracilor, înşelându-mă; ci acum întorcându-mă, primeşte-mă ca pe rătăcitul, Părinte, îndură-Te şi mă mântuieşte.
Desfătărilor trupeşti m-am plecat ca un ticălos şi m-am făcut rob cu totul născocitorilor de pofte; şi m-am înstrăinat de la Tine, Iubitorule de oameni. Iar acum strig cu glasul celui rătăcit : Greşit-am, Hristoase, nu mă trece, ca Cela ce eşti însuţi milostiv.
Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule, şi în marea vieţii mă cufund; ci precum ai scos pe Iona din fiară, aşa mă scoate şi pe mine din patimi, şi mă mântuieşte.
Ieşindu-mi cu totul din fire, ca un stricat la minte, m-am lipit de izvoditorii poftelor; ci mă primeşte, Hristoase, ca pe desfrânatul. (Triod)
Categories: Articole