Intrarea poporului Israel în Țara Sfântă, după cei 40 de ani de rătăcire prin pustiu, este marcată de brațul tare al Domnului, Care face ca de îndată ce tălpile picioarelor preoţilor care duceau Chivotul Domnului au călcat în albia Iordanului, apele s-au despărţit: cele de la vale s-au scurs, iar cele care veneau din sus s-au oprit ca un perete.
4:1 După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul; a grăit Domnul către Iosua şi a zis:
4:2 «Ia din popor doisprezece bărbaţi, câte un om din fiecare seminţie,
4:3 Şi le porunceşte: «Luaţi din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre, duceţi-le cu voi şi le puneţi în tabăra voastră, unde aveţi să tăbărâţi la noapte».
4:4 Şi a chemat Iosua doisprezece bărbaţi pe care şi-i alesese dintre fiii lui Israel, câte un om din fiecare seminţie,
4:5 Şi le-a zis: «Mergeţi înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi luaţi de acolo şi ridicaţi pe umerii voştri fiecare câte o piatră, după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel,
4:6 Ca să vă fie acestea puse pentru totdeauna ca semn în mijlocul vostru şi, când vă vor întreba mâine copiii voştri şi vor zice: Ce înseamnă aici pietrele acestea?
4:7 Atunci veţi spune fiilor voştri: Apele Iordanului s-au despărţit înaintea chivotului legământului Domnului a tot pământul, când acesta l-a trecut. Şi aşa pietrele acestea vor fi pentru fiii lui Israel amintire pentru vecie».
4:8 Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum le-a poruncit Iosua: după ce au isprăvit fiii lui Israel de trecut Iordanul, au luat douăsprezece pietre din Iordan, precum Domnul poruncise lui Iosua, după numărul seminţiilor fiilor lui Israel şi le-au dus cu ei în tabără şi le-au pus acolo.
4:9 Iosua însă a pus alte douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului Domnului, şi sunt acolo până în ziua de astăzi. (Iosua)
Șaisprezece veacuri mai târzi, Avva Aghiodul, preotul lavrei Sfântului Sava cel Sfințit, mergând pe țărmul sfântului râu Iordan se gândea întru sine: ce s-a întâmplat oare cu pietrele alese în numele conducătorilor celor douăsprezece seminții ale lui Israel, și aruncate în Iordan de Iisus Navi?
Și pe când gândea așa, deodată s-au despărțit apele ici și colo și i s-au arătat cele douăsprezece pietre.
Și făcând metanie lui Dumnezeu, a plecat. (Limonariu)
Categories: Articole